de Raluca Avram

Când pomeneşti de puşcărie te trec fiori. Umezeală, celule întunecate, mizerie, mirosuri, lanţuri grele ce zăngăne în urma infractorilor şi priviri crunte care te fixează de după gratii.

Ei bine, atmosfera nu e nici pe departe atât de sumbră. BIHOREANUL a petrecut o zi printre puşcăriaşii Penitenciarului din Oradea. Şi a descoperit că, pentru mulţi dintre deţinuţi, la puşcărie e chiar mai bine decât acasă...

Munca te face liber

Ziua unui deţinut începe la ora 5 dimineaţa. O sonerie dă deşteptarea. La 6, cei care muncesc sunt deja la punctele de lucru. "Din cei 715 deţinuţi pe care-i avem în custodie, aproximativ 60% lucrează. O cincime în interesul locului de deţinere, iar restul pentru firme care au contract cu Penitenciarul", spune Octavian Pop, purtătorul de cuvânt al instituţiei.
Puşcăriaşii chiar sunt dornici să muncească. Primesc 10% din câştig şi-n plus trei zile muncite sunt echivalate cu patru de detenţie. Pe lângă că zilele trec mai repede, devin astfel şi mai puţine. Nu poate însă lucra oricine. Li se dă voie doar celor care au ispăşit o parte din pedeapsă, iar o comisie ia în considerare gravitatea faptei comise şi gradul de pericol pe care fiecare îl reprezintă.
Cei mai mulţi lucrează în interiorul puşcăriei, la bucătărie, la curăţenie sau în atelierele unde cos încălţăminte pentru firme de pantofi. Alţii sunt scoşi "afară", la curăţat malul Crişului sau la ferma şi solariile penitenciarului, de pe Calea Sântandreiului, unde se ocupă de agricultură, fabrică linguri de lemn şi îngrijesc animalele. Numai anul trecut au strâns de acolo 105 tone de legume, 88 tone de porumb boabe, 28 tone de cereale şi 40 de tone de fân. "Astfel, penitenciarul reuşeşte să se autofinanţeze în poporţie de 22,7%", spune inspectorul principal Pop.

Festin!

După opt ore de muncă, cei care nu pot lua masa la punctul de lucru se întorc în  penitenciar. Îi aşteaptă mâncarea. În camere! Dacă micul dejun cuprinde ceai sau lapte, biscuiţi, marmeladă, ouă sau brânză, prânzul e mai consistent. Cei "la regim" pot beneficia de meniu special, la fel şi cei care îşi impun restricţii alimentare din motive religioase. Sunt unii care, vrând "să fenteze" carnea de porc, nu ezită să se declare... musulmani.
Joi, majoritatea deţinuţilor au mâncat supă de roşii cu paste şi iahnie de fasole cu jumări. Suferinzii de afecţiuni digestive au primit supă de roşii cu peşte şi paste făinoase cu carne, iar diabeticii - supă de fasole verde şi tocană de cartofi cu carne. La cină, urma să se servească tocăniţă de cartofi cu carne, respectiv salată orientală pentru cei cu diabet. "Este meniul unei zile obişnuite. De patru ori pe an, de Paşti, de ziua protectorilor penitenciarelor, la 1 Decembrie şi de Crăciun, masa deţinuţilor e mai bogată. Primesc în plus cozonac şi ouă roşii, cu ocazia Paştelor catolice şi ortodoxe", zice Octavian Pop.

Şcoliţi

Încă din prima zi petrecută în penitenciar, deţinuţii participă la programele de reeducare şi reintegrare. Cursurile sunt de 50 de minute, ca la şcoală, iar pentru cei care lucrează se ţin după-amiază. Analfabeţii sunt învăţaţi să scrie şi să citească de un învăţător de la "Oltea Doamna". Cei mai violenţi sunt "potoliţi" printr-un program terapeutic de diminuare a agresivităţii. Au parte chiar şi de programe de educaţie juridică, în care li se explică termeni ca infracţiune şi recidivă sau diferenţa dintre furt calificat şi tâlhărie. 
"Deţinuţii îi împărţim pe grupe, după vârstă, sex şi după problemele cu care se confruntă", explică sociologul Gabriel Ţica. "Cursurile sunt menite să îi înveţe cum să se comporte în famile şi în societate, sau chiar la alegerea partenerului de cuplu". Şi alte instituţii mai vin în ajutorul puşcăriaşilor. Direcţia pentru Protecţia Copilului intermediază legătura între copiii instituţionalizaţi şi mamele aflate în detenţie. Direcţia de Sănătate Publică desfăşoară programe de consiliere pe tema diverselor afecţiuni, iar Serviciul de Protecţie a Victimelor şi reintegrare socială a infractorilor şi AJOFM îndrumă deţinuţii în căutarea unui loc de muncă.

Cultură

Înainte de prânz, minorii şi ceilaţi deţinuţi care nu muncesc pot juca fotbal, tenis sau pot pur şi simplu să se plimbe prin curte. În altă curte, acoperită cu gratii, joacă fotbal deţinuţii care prezintă un grad de periculozitate mai ridicat. După plimbarea şi masa de prânz, se întorc în camere. Se odihnesc, pot citi o carte împrumutată de la biblioteca penitenciarului, care are peste 2.000 de volume, sau pot urmări un film la televizor. După-amiaza e destinată tot activităţilor educative.
Deţinuţii din Oradea scot şi o publicaţie a penitenciarului. Revista "Şi totuşi speranţa" adună gândurile şi textele, mai mult sau mai puţin literare, ale celor încarceraţi. Important e că nu există cenzură! Fiecare poate să publice, necondiţionat. Pentru cei mai activi se organizează chiar şi concursuri, la nivel de cameră, de sector, de unitate. "Este o metodă care-l motivează pe deţinut să devină mai bun şi să nu mai comită acte antisociale", spune sociologul.
În interiorul puşcăriei s-a construit şi o capelă. Preotul a devenit sfătuitorul lor. I-a învăţat să se roage, îi îndrumă şi îi spovedeşte. "Sunt foarte credincioşi. Vin să stăm de vorbă de câte ori simt nevoia", zice preotul Dan Lele. Pentru puşcăriaşii ce aparţin altor culte religioase, o dată la două săptămâni vin şi alţi preoţi.

Ca-n tabără

În interiorul închisorii, holul e pustiu. Baia comună (foto) de pe fiecare palier, unde infractorii fac duş o dată sau de două ori pe săptămână, e îmbrăcată în gresie şi faianţă nouă şi păstrează încă parfumul unui săpun de bună calitate. Coridoarele sunt curate şi geamurile mari lasă lumina să pătrundă în voie.
Deţinuţii sunt grupaţi în celule după vechimea în penitenciar, sex, vârstă şi grad de periculozitate. În camere, păturile stau frumos aranjate la capătul paturilor supraetajate. Sunt încăperi cu şase paturi, dar şi locuri unde stau 24 de deţinuţi într-o cameră. De gratiile paturilor stau agăţate umeraşele pe care oamenii şi-au pus hainele, să nu se şifoneze. Aduce a cămin studenţesc. Postere cu femei frumoase - Andra, Pink sau Beyonce - sunt lipite cu scotch de pereţi. Televizorul color l-au adus de-acasă. Că doar au TVS. Cu HBO inclus.

Mai vreau!

Mihai abia a împlinit 20 de ani. E de trei ani "înăuntru", pentru furt, mai are de stat o lună şi nu-i convins că vrea să plece. De pe banca din mijlocul camerei, în jurul căreia au încins mai mulţi o partidă de remi, exclamă: "E mai bine aici!" Deja zice că se va întoarce. Pentru el, puşcăria e a devenit "acasă". "Nu-mi place să fur, dar... Nu te ia nimeni să lucrezi, dacă n-ai şcoală şi nici experienţă. Am trăit pe străzi înainte să vin aici şi de cinci ani nu mai ştiu nimic de-ai mei. Nu-mi place închis, dar măcar am unde să dorm şi să mănânc. Mai jucăm table cu băieţii, mai un şah, un remi", spune băiatul.
Şi de ce n-ar reveni? Statul îi asigură consultaţii medicale şi stomatologice gratuite. Munca nu-i obligatorie. Nu trebuie să-şi facă griji de plata întreţinerii, nu trebuie să stea cu orele la coadă la medicamente, să dea şpagă la medici şi nici măcar să plătească pentru mâncare. Stă la căldură, se uită la meciuri, la cele mai noi filme de pe HBO şi mai face şi sală. El unul a intrat în Europa. Din puşcărie...

Înghesuială

Până nu de mult suprapopularea penitenciarelor era o problemă la ordinea zilei.  La 11 ianuarie 2005 însă, indicele de ocupare a penitenciarelor ajunsese la un procent rezonabil, de 101,12 %. Cel mai înghesuit penitenciar este cel din Bacău, cu aproape trei deţinuţi într-un pat. La polul opus se află penitenciarul din Berceni şi Centrul de Reeducare Buziaş, ocupate numai la un sfert din capacitate. Penitenciarul din Oradea stă bine: la începutul anului existau 695 de deţinuţi la 814 paturi.
Condiţiile din puşcării îi determină pe mulţi să se întoarcă. Evidenţele Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor arată că la finele anului trecut, din cei 39.031 de puşcăriaşi din România, aproape jumătate erau recidivişti. În Penitenciarul din Oradea procentul acestora era de 25%.

Faptă şi răsplată

Cei încarceraţi au dreptul la patru convorbiri telefonice lunar, de câte cel mult zece minute, şi pot să primească rude sau prieteni în vizită tot de patru ori pe lună. Deţinuţii care sunt mai agresivi au dreptul doar la trei vizite. Un deţinut poate primi la o vizită pachete însumând 5 kg fructe şi 5 kg de alte alimente, după ce au fost verificate. Dacă deţinutul s-a remarcat în cadrul programelor educative, a păstrat curăţenia şi nu a creat probleme, el şi oaspetele se pot bucura de o oarecare intimitate, într-o sală de vizite mai puţin aglomerată decât cea obişnuită. Tot ca recompensă, deţinuţii mai pot beneficia, când sunt emisiuni educative sau meciuri, de prelungirea programului de vizionare a emisiunilor TV după ora 23.