INEDIT
3 ÎN 12

18 Octombrie 2004
Click pentru a mari

Dacă doi frați s-au născut în aceeași zi, se lasă cu petrecere dublă. Însă dacă o mamă s-a născut în aceeași dată cu tatăl său și fiul ei la fel, iar ziua aceea e ziua orașului, se cheamă... cum? BIHOREANUL a descoperit o asemenea familie.


Este marți, 12 octombrie 2004. Alex s-a trezit de dimineață. Trebuie să meargă la școală. E băiat mare de-acum. Astăzi face șapte ani și e "student" în clasa întâi. Vine bunicu' imediat și-l va conduce până la "Onisifor Ghibu". Să nu uite să-i zică "La mulți ani!", că e și ziua lui azi. Mamei i-a zis mai dimineață, când a plecat la serviciu...


Festin la puterea a treia

Alex, Simona, mama lui, și Ion, bunicul, sunt născuți pe 12 octombrie. Toți trei de ziua orașului în care locuiesc. "N-a fost nimic planificat, așa a fost să fie. Când am văzut că și-ăsta micu' e tot pe 12, vă dați seama cât am fost de fericit", povestește bunicul, cu lacrimi în ochi. "Dar și când ne ținem ziua e sărbătoare, nu glumă!", zâmbește tatăl Simonei. Corvoada cade pe mama copilului, care, deși sărbătorită, e nevoită să gătească mai mult, mai ales că oaspeții nu vin toți deodată. Cel mai fericit e Alex. Primește o mulțime de cadouri și mănâncă la dulciuri cât încape.

Bunicu' grănicer

Ion Dumitrescu, acum pensionar, s-a mutat în Oradea la începutul anilor '60, tocmai din județul Argeș. Subofițer la grăniceri. Pe Ana, soția sa, a cunoscut-o în cătănie, la Sânnicolaul Român, lângă Cefa. Era casieră la un magazin. A remarcat-o la prima vedere, când au și făcut schimb de adrese. În câteva luni s-au luat...
Bărbatul își amintește cum, "pe vremea răposatului", își lua fetele de ziua lor și se duceau în oraș. Retrăiește fiecare clipă: "Mergeam la toate manifestările. Se țineau și atunci spectacole, erau și defilările pe stradă, prin parcuri, peste tot". Anul acesta, cei trei sărbătoriți ai familiei ar fi vrut să-și aniverseze ziua de naștere la concertul de Ziua Orașului, dar vremea rea i-a făcut să se răzgândească. Până la urmă, s-au mulțumit să admire, de acasă, jocurile de artificii care au închis manifestările Toamnei Orădene.


Dragostea din... CET

Simona Gorgan, fiica cea mică a fostului grănicer, a lucrat, până în iunie 2002, la CET II, ca laborant. După 12 ani s-a trezit aruncată în stradă. A început de la zero. "Mi-a fost greu s-o iau de la început. Am stat cam două luni în șomaj. Nu-mi găsisem nici un post de laborant, iar altceva... ce era să fac? M-am angajat vânzătoare și acum sunt șefă de raion. Am avut noroc cu familia care m-a sprijinit". La CET și-a cunoscut și soțul. "Aveam 20 de ani. Ne-am plăcut și gata: după câteva luni ne-am căsătorit. Un an mai târziu s-a născut Sergiu, iar în '97 l-am avut pe Alex. Nu mi-a venit să cred când am văzut că și el e tot din 12". Acum sunt trei din aceeași zi: ea, tata și fiul cel mic.

Cu gagică și mașină


Alexandru-Șerban, mezinul sărbătorit pe 12 octombrie, este în clasa întâi la Școala Onisifor Ghibu. Învață bine. Cel mai mult îi place Abecedarul și matematica, dar a ajuns numai la cifra 3 și nu prea are răbdare. "Scrie un rând și apoi mă-ntreabă dacă-l las să se joace. Numai un pic, cu mașinile. Are o groază. Mai scrie unul și apoi, din nou, la jucării", râde mama.
Alex vrea să se facă polițist: "Să prind hoții cu pistoalele și să le pun cătușe". În plus, va avea și mașină. Două chiar: un Peugeot și o Dacia Logan. Până va crește, însă, are problemele lui. Când fratele său, Sergiu, mai mare cu 5 ani, nu are timp să bată mingea-n fața blocului cu el, Alex se supără. Îl deranjează și mai mult că ceilalți copii de la bloc nu-l primesc la partidele lor de cărți. "Nu-mi dau voie să joc și eu cruce. Ce, eu n-am voie?", ripostează micuțul, deși nu știe să joace.
Nu bine a început școala, că Alex are și o prietenă. Larisa o cheamă. Stau în aceeași bancă. Se țin de mână toată ziua, în pauze, că la ore trebuie să fie atent. "O iubesc cu adevărat...", zice serios puștiul. Totuși, nu la fel de mult cum îi iubește și pe mami și pe bunu'. Mai ales că sunt născuți cu el într-o zi. Doar în familia lor, în fiecare an, petrecerea e de trei ori mai mare. De patru, dacă pui la socoteală și Ziua Orașului...

De 3 x cadouri


Alex visa de multă vreme o mașină ca cea primită de la nașa de ziua lui. Este roșie și zice că e Renault. Nu știe sigur, da' parcă așa arată. Chiar și la școală a dus-o într-o zi. A mai primit un trening, o bluză și niște bani de buzunar. Dar tot mașina roșie rămâne preferata lui.
Mama este și ea fericită, deși de ziua ei a fost mai ocupată ca-n alți ani. "Avem ceva lucrări acasă. Renovăm. Am tot avut pe musafiri. O dată veneau unii, o dată alții... A fost frumos". A primit, de la colegii de serviciu, o brățară superbă și un buchet imens de flori. Soțul i-a dăruit... o mașină. Și-o dorea de mult.
La cea de-a 63-a aniversare, bunicul a primit un trening de la fetele lui. Și niște adidași. Avea nevoie, mai ales acum, că cel vechi nu mai e bun. Din cadou trebuia să facă parte și o pălărie. "Fetele mi-au dat mie banii, pentru că știu ele că nu-mi place orice. N-am găsit încă așa cum vreau eu. Parcă nu se mai fac așa cum erau mai demult", murmură nea Dumitrescu.