de Raluca Avram

Apa din flacon miroase insuportabil, e gălbui-maronie şi plină de murdării. Unele... mişcă. Nu e adunată nici din Criş şi nici din vreo baltă de la marginea drumului, ci e chiar apa cu care îşi astâmpără setea 1.300 de bihoreni.

Analizele efectuate de Direcţia de Sănătate Publică au demonstrat că apa din satul Tămaşda nu este potabilă. Deşi este plină de microbi şi sedimente, localnicii o consumă zilnic. Spun că nu au de ales şi ridică neputincioşi din umeri. La fel face şi primarul. Pentru sănătatea oamenilor nu sunt bani... 

Apa cu jeg

În satul Tămaşda, problema apei nu e deloc nouă. Singura sursă este un foraj construit în urmă cu jumătate de veac, din care de mult nu mai curge apă potabilă. Reţeaua de canalizare este tot atât de veche şi la fel de uzată. "Uitaţi-vă la apă. Parcă-i plină de viermi, atât e de murdară! De ani de zile e aşa şi nimeni n-a făcut nimic să rezolve situaţia!", zice revoltat Adrian Cigher. Nu este însă singurul om nemulţumit din sat. Familia lui Ioan Guti, pastor baptist în Tămaşda, a simţit pe propria piele dezinteresul manifestat de conducătorii primăriei. "Copiii mei s-au îmbolnăvit de la apa asta. Aici sunt actele de la medic. Am dus o probă din apă la Oradea, iar când a văzut ce conţine, doctoriţa m-a întrebat dacă vreau să-mi omor copiii", spune pastorul.

"Schimbaţi tot!"

Că apa consumată de locuitorii din Tămaşda e infectă o dovedesc şi analizele efectuate de inspectorii Direcţiei de Sănătate Publică (DSP). Probele prelevate de la o cişmea din sat şi din curtea lui Cigher arată că apa reprezintă un adevărat pericol pentru comunitate: concentraţia de amoniac depăşeşte de două ori limita admisă, iar numărul mare de microbi face iminente îmbolnăvirile de boli diareice şi de hepatită. "Apa e murdară şi localnicii trebuie să o filtreze şi să o fiarbă înainte de a o folosi chiar şi la spălat", spune Daniela Rahotă, director adjunct la DSP. Şi mai grav e că oamenii nu sunt informaţi asupra riscurilor la care se expun. Deşi sunt obligate prin lege să avertizeze populaţia, prin panouri montate la sursă, că apa nu e potabilă, autorităţile locale nu au făcut nimic. Rahotă spune că a avertizat în repetate rânduri conducerea primăriei, pe care a şi amendat-o în martie cu două milioane de lei. "Oprirea apei nu e o soluţie, pentru că ar putea izbucni epidemii. Amenzi am putea să le dăm în fiecare zi. Ce-am rezolva? Singura soluţie ar fi găsirea de fonduri pentru un nou sistem de apă potabilă", zice directoarea.

"Nu sunt bani!"

Teodor Matica (foto), primarul comunei Avram Iancu, de care ţine satul Tămaşda, susţine că, în cei cinci ani de când se află în fruntea primăriei, a făcut tot posibilul să remedieze situaţia. Matica zice că forajul este curăţat de două ori pe an. Măsura dispusă de primar este însă inutilă, pentru că apa tot murdară rămâne. Trebuie schimbat întreg sistemul de canalizare. În această privinţă însă, soluţiile primarului se rezumă la... pix. "Am depus adrese la Fondul Român de Dezvoltare Socială, la Consiliul Judeţean şi la Prefectură. Am tot solicitat fonduri pentru schimbarea celor 6 km de reţea de apă, dar nu sunt bani", spune Matica. Ca o soluţie de compromis, primarul a promis în campania electorală săparea, până la Paşte, a unei noi fântâni în mijlocul satului. Săptămâna trecută, nimeni nu se apucase încă de lucru, iar sătenii din Tămaşda se tem că promisiunile edilului-şef nu au acoperire, precum par să fie şi demersurile făcute la CJ. 

"Nici o cerere"

Ştefan Seremi, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, îl contrazice pe Teodor Matica şi spune că în ultimul an nu a existat nici o cerere din partea primăriei din Avram Iancu cu privire la reabilitarea sistemului de apă. "Ei îşi stabilesc priorităţile. Anul trecut au beneficiat de 5,5 miliarde de lei pentru gaz. Dacă ar fi vrut, înainte să se gândească la gaz, puteau să depună o cerere pentru înlocuirea sistemului", spune Seremi.
Până să se dumirească edilii comunei care sunt priorităţile, localnicii sunt expuşi riscului ca în orice moment să izbucnească o adevărată epidemie în sat. Cei mai mulţi sunt prea săraci ca să îşi permită să cumpere apă minerală, aşa că nu le rămân decât cişmelele. Chiar dacă ele sunt un adevărat "izvor" al bolilor...

"Apa potabilă, destinată consumului uman, trebuie să fie lipsită de microorganisme, paraziţi sau substanţe care, prin număr sau concentraţie, pot constitui un pericol potenţial pentru sănătatea umană"

extras din Legea 458/2002

"Nu-i adevărat!"

În ciuda analizelor DSP care arată clar că apa din Tămaşda nu este potabilă, există săteni care susţin contrariul. Un grup de oameni, strânşi în centrul satului, au încercat să-l convingă pe reporterul BIHOREANULUI că apa lor are un gust "special" şi că este "numa' bună". "Astea-s maşinaţiuni la adresa primarului şi a vicelui!", zice Traian Ciucla despre reclamaţiile lui Adrian Cigher. Acesta susţine însă că susţinătorii primarului din Avram Iancu ar fi fost mobilizaţi chiar de viceprimar, care le-a cerut "să uite" de problemele legate de apă.
Deşi recunoaşte că apa nu-i tocmai curată, viceprimarul Dan Chirla (foto) spune că nu a încercat să-i determine pe săteni să mintă. Doar i-a mai "atenţionat" pe unii, fiindcă vorbesc fără să ştie despre ce este vorba. "Sunt câţiva oameni împotriva mea şi a primarului. Apa e aşa cum e şi s-a dovedit asta. Nu am apucat să rezolvăm toate problemele, pentru că un mandat este de patru ani, nu de zece luni".

Apa (ne)potabilă

Conform datelor Direcţiei de Sănătate Publică, din cei 104 de producători şi distribuitori de apă din Bihor, doar 16 erau autorizaţi sanitar în 2004. Potabilitatea apei, la nivelul întregului judeţ, a fost de 76,55% şi nu s-au semnalat epidemii hidrice. Totuşi, comparativ cu 2003, anul trecut s-a înregistrat o creştere semnificativă a bolilor asociate consumului de apă nepotabilă, bolile diareice acute înmulţindu-se cu 31,21%, iar hepatitele virale de tip A cu 39,6%.