Schimbul de lovituri este atât de rapid încât spectatorii riscă să rămână cu gâturile sucite pe marginea fileului.

Jucătorii nu îşi simt nici mâinile, nici gâtul uscat, nici transpiraţia şiroindu-le pe faţă. Izbită, mingea pocneşte sălbatic, ca o inimă gata să explodeze. Repede, tot mai repede, imposibil de repede. Brusc, se lasă o linişte de infarct. "Aut! 40-30 pentru Mlendea!", strigă arbitrul. "O să câştig! Ştiu unde vrea să dea după cum ridică racheta", îşi spune tânărul în gând...

La 20 de ani, Andrei Mlendea este primul orădean care a reuşit să pătrundă în clasamentul ATP al asociaţiei mondiale a jucătorilor profesionişti de tenis.

Între avioane

Andrei circulă mai mult decât poşta rapidă. Începutul unei săptămâni poate să-l prindă foarte bine în Germania, pentru ca în week-end să fie în Egipt, iar peste o săptămână în Croaţia. "Încerc să nu ratez nici un concurs unde pot câştiga puncte ATP", spune Andrei. Jucător profesionist, tânărul e mai mult pe drumuri. "Au fost cazuri când am venit de pe drum, am stat 3 ore acasă, cât m-am schimbat, am mâncat ceva şi am plecat iar pentru o lună". Cap la cap, abia dacă stă în Oradea o lună pe an. Dar s-a obişnuit. "De la 13 ani schimb singur avioanele prin aeroporturi, cu bagaje de 60 de kilograme în spate".

Viaţa pe-o carte

A muncit pe brânci de la 9 ani. La 12 ani era deja vicecampion naţional, iar la 14 ani era dublu campion european. N-ar fi ajuns însă niciodată aici dacă nu l-ar fi susţinut mama lui. Necondiţionat. "Mi-am jucat viaţa pe-o carte. Andrei şi tenisul au fost prioritatea mea numărul 1 şi încă 100. Nu era deplasare <afară> să nu coste pe puţin 700 de mărci, o pereche de încălţăminte nu ţinea mai mult de o lună-două, apoi tricouri, rachete şi câte şi mai câte. Câte credite în valută am luat, ferească Dumnezeu! Am calculat, dacă făceam altceva cu banii, acum aveam 7 garsoniere. Dar nu-mi pare rău. Mă bucur că poate face ce-i place", spune Mariana, mama lui Andrei.

Mlendea SRL

A costat, dar a meritat. Astăzi, tânărul este legitimat la clubul Dinamo Braşov "cu masă şi casă" şi are contract de 600 euro pe meci cu un club de tenis din Munster (Germania). Andrei lucrează ca o firmă: banii câştigaţi în Germania îi investeşte în deplasări la concursuri unde, în funcţie de rezultate, câştigă alţi bani. Sau rămâne în pagubă. "Nu trag niciodată linie la sfârşit de an. Am terminat o competiţie, mă gândesc la următoarea. În tenis, cu cât joci mai mult şi câştigi puncte ATP, cu atât ai şansa să joci pe bani mai mulţi... E o muncă de înnebuneşti. Dacă vrei să joci bine, trebuie să ai 5-6 ore de tenis pe zi, meciuri adevărate, să faci sprinturi şi pregătire specifică. Am ajuns acolo că văd cum îşi aruncă adversarul mingea şi deja ştiu cu precizie de 90% unde o să cadă în teren", spune tânărul. Programul este însă infernal. "De pe 3 mai sunt zi de zi în concursuri şi nu se vor sfârşi curând". Nu are timp nici măcar să se gândească la braţul drept, bolnav de epicondilită, boala tenismanului. "Nu-i trebuie mare lucru, decât odihnă. E chestie de zile, dar nu le am. Acuma sunt mai bine, dar s-a întâmplat să nu pot ridica un flacon de apă de pe masă".

Contra-cronometru

Pentru un sportiv profesionist nu există concediu. Andrei încheie un concurs doar ca să se înscrie în altul. Uneori se încalecă. "La Ţiriac Trophy în Iaşi am primit un telefon din Germania că a doua zi la prânz am meci. Am luat imediat trenul de Bucureşti, apoi avionul, ca să intru direct pe teren". Nici la Oradea nu i-a fost mai uşor. "Mi-am luat o maşină şi am umblat să o înscriu cât mai stau acasă. Dimineaţă la 6 eram la pe Calea Clujului, de acolo fuga la teren că de la 12 aveam meci la <simplu>, după aia, de la 15, la <dublu> şi tot aşa".

Programul inuman îl motivează. Fiecare meci e o luptă pe viaţă şi pe moarte. Clasamentul ATP se actualizează săptămânal iar Andrei se bate pentru fiecare punct. Şi de la capăt!

Spre Cupa Davis

Andrei Mendlea este cel mai bun produs al tenisului orădean. Diplomele, cupele şi medaliile nici nu-i mai încap în vitrinele de acasă. "Ce am făcut cu el am făcut, în 20 de ani de sport, cu peste 500 de copii, dar nici unul nu a ajuns unde e el", spune Traian Miclea, antrenorul care i-a pus în mână racheta de tenis.

De la 13 la 18 ani, Andrei a ieşit în fiecare an campion naţional. La vârsta de 14 ani a ieşit dublu campion european, urcând pe locul 16 în ierarhia europeană. Un an mai târziu, transferat la clubul Dinamo Braşov, juca deja la seniori, înfruntând jucători de 24-26 de ani. Pe de o parte a pierdut pentru că, la juniori, s-ar fi încadrat mereu în primii 10 sportivi din Europa, pe de alta a câştigat, maturizându-se forţat.

Astăzi, Andrei Mlendea este singurul jucător profesionist orădean, clasat, conform punctajelor ATP, între primii 10 tenismani din ţară şi primii 500 din lume. "Are tot ce-i trebuie ca să ajungă, în 3-4 ani, în primii 100. Dacă nu se accidentează, într-un an-doi îl văd în echipa de Cupa Davis", consideră Traian Miclea.

Punctele contează

Asociaţia Jucătorilor Profesionişti de Tenis, actualizează săptămânat topul tuturor jucătorilor profesionişti din lume. În funcţie de victoriile obţinute în competiţiile oficiale jucătorii primesc puncte care îi urcă în clasament. "Durata de viaţă" a unui punct este de 52 de săptămâni, fapt pentru care un jucător fără meciuri coboară în clasament. În funcţie de punctele acumulate în clasamentul ATP jucătorii se pot înscrie în competiţiile oficiale fără a mai participa la meciuri de calificări şi de asemeni pot accede în concursuri cu premii tot mai mari.

"Abia când ajungi la seniori eşti jucător adevărat. Mulţi copii buni renunţă, la pubertate. Andrei avea o pasiune extraordinară, aproape trebuia să-l trimit acasă de pe teren. Un copil cuminte, ascultător, care însă pe teren devenea <rău>. Un jucător agresiv, căruia nu-i era frică de adversar şi, de aceea, meciurile <la limită> le-a câştigat întotdeauna. Acum, pe lângă calităţile de bază - pregătire fizică, tehnică, tactică, strategie - Andrei e un jucător intuitiv, cu un mental extraordinar. Asta înseamnă talent"...

Traian Miclea, antrenor

"Îmi place Oradea, dar nu îmi place să joc acasă. Aici, dacă un copil pierde un meci, părintele îl descurajează: <La carte, că nu eşti de tenis!>. Iar sportivii nu se ajută deloc. Dacă joacă la antrenamente - şi, bineînţeles, unul pierde - învinsul se supără: <Nu mai joc că m-ai bătut!>. Aşa n-or să evolueze niciodată"

Andrei Mlendea