Poliţistul se uită când la acte, când la maşină. Şoferul are un ochi vânăt, mâna pasagerului e bandajată, iar pe bancheta din spate zace un tânăr cu piciorul în prosop. "Venim de la un concurs", zice şoferul. Şi omul legii respiră uşurat...

Laţi ca uşile, tunşi scurt şi plini de vânătăi, bărbaţii par scoşi dintr-un film de acţiune. "O săptămână am umblat numai cu ochelari de soare", zice antrenorul Toth Ferencz. Dar a meritat. Feri şi elevii săi, Fodor Emeric şi Cristian Bordaş, s-au întors, săptămâna trecută, din Elveţia cu patru tilturi de campioni mondiali la kempo.

"Şcoala" Feri

Salontanul Toth Ferencz este cel mai dur dentist din România. De profesie stomatolog, are peste 22 de ani de arte marţiale la activ şi un dulap de centuri negre. La doar 36 de ani, salontanul e maestru în shotokan (2 dan), kick-box (2 dan), ju-jitsu (4 dan) şi kempo (3 dan). Luptător activ, care nu ratează nici un concurs, şi antrenor al clubului sportiv Kick-Box Bushido Salonta, Feri şi-a bătut săptămâna trecută toate recordurile. Împreună cu doi dintre elevii săi a obţinut patru titluri supreme la Campionatul Mondial de Kempo desfăşurat în Geneva (Elveţia). "Şi eu, şi băieţii, am munci pe brânci, dar a meritat". Feri este noul campion mondial la semi-contact şi full-contact la categoria plus 90 kilograme, iar elevii săi au devenit campioni ai lumii la categoriile -90 kilograme (Fodor Emeric) şi juniori -70 kilograme (Cristian Bordaş).

KO în 21 de secunde

La 17 ani, Cristian Bordaş, mezinul trupei, bate de rupe. A fost nevoit să înveţe. "La sală nu prea avem tineri de vârsta şi categoria mea, aşa că nu pot să mă bat decât cu ăia mari şi trebuie să am grijă". Pentru că nu şi-a găsit adversar la categoria sa (65 kilograme), puştiul a trebuit să lupte cu adversari mai grei cu cinci kilograme. Şi a reuşit cel mai rapid KO din concurs. În doar 21 de secunde! "L-am lăsat să dea de două ori şi apoi i-am plasat o lovitură circulară cu piciorul la cap. Numai l-am văzut cum cade", povesteşte Cristi.
Elev la Liceul Teoretic din Salonta, adolescentul, înalt şi suplu ca un dansator, este un luptător călit în antrenamente dure. "Pentru mondiale m-am antrenat pe brânci vreme de trei luni, cinci zile de săptămână, la mănuşi şi la sala de forţă". Şedinţele de sală aduc mai repede a pedeapsă decât a antrenament: lovituri la sac sau la pernă, coardă şi lupte minute în şir. Fără oprire, până la ultima suflare din plămâni şi ultima tresărire de energie din muşchi. "E greu, dar mie îmi place. Dacă nu tragi nu realizezi nimic...".

Bătaie pe aplauze

Cristi zice că tracul e mai greu de învins decât adversarii. "Când mă bat <acasă> am cele mai mari emoţii. Mă ştie tot oraşul şi nu vreau să mă fac de râs. Altundeva nu am probleme, mă concentrez pe adversar şi atât".
Tânărul a învăţat lecţia de la Fodor Emeric, instructorul şi colegul său de sală. "În sportul ăsta ambiţia contează. Rămâne în picioare cine vrea mai tare să câştige", zice Imi. Compact ca un colet de muşchi, bărbatul pare tăiat în piatră. La 38 de ani, Imi are în spate zece ani de box, cu peste 100 de meciuri oficiale, şi alţi zece de arte marţiale cu nenumărate lupte. A avut degete rupte, apoi mâna întreagă, iar nasul nici el nu mai ştie de câte ori şi l-a spart. "Asta e. Kempo e un sport pe care trebuie să-l iubeşti. Îl faci pentru că vine din tine, pentru mândria ta, pentru aplauze, pentru orice, numai pentru bani nu", zice Imi.

Fără scăpare

Proaspăt campion mondial la categoria -90 kilograme, Imi lucrează ca bodyguard. E căsătorit şi are doi băieţi. A vrut să renunţe la kempo de zeci de ori. Degeaba. "De la o vreme e greu să rezişti: servici, familie, antrenament... Cu vârsta îţi revii mai greu după kumite, te apuci mai greu de antrenament şi zici <gata>. Dar apoi apare satisfacţia. Îţi aminteşti iar că iubeşti sportul ăsta şi nu renunţi...".
La vârsta la care alţi sportivi de performanţă se gândesc la "pensionare", Imi are planuri de viitor. "Vreau încă o medalie de aur la Europenele din 2006. Apoi mai vedem". Vocea bărbatului are însă o tonalitate tristă. După 20 de ani de sport n-ar vrea să se apuce de pescuit sau grădinărit. După sutele de lupte disputate a învăţat o lecţie simplă: locul unui luptător e în ring, acolo unde se aleg bărbaţii de băieţi. Restul nu contează...

Batem tot!

Desfăşurat în perioada 19-22 mai la Geneva (Elveţia), Campionatul Mondial de Kempo a reunit 456 de sportivi din 24 de ţări. Format din 39 de luptători, lotul României, condus de antrenorul emerit Amatto Zaharia (5 dan), a obţinut pentru a patra oară consecutiv locul I pe naţiuni. Sponsorizaţi de Primăria Salonta, sportivii bihoreni, antrenaţi de Toth Ferencz, au participat numai la probele de kumite (luptă) şi au reuşit să obţină patru medalii de aur.
Clubul Sportiv Kick-Box Bushido Salonta condus de Toth Ferencz (preşedinte), Florian Jurcuţ (vicepreşedinte) şi Emeric Fodor (instructor) a adunat peste 300 de medalii în doar şapte ani. Pentru a menţine ridicat nivelul de performanţă are nevoie însă de sponsorizări. Tinerii se antrenează cu mănuşi vechi, pe saltele improvizate, fapt care le afectează performanţele. Kempo face parte din artele marţiale care se bazează pe lovituri de braţ şi picior, dar şi pe luptă la sol cu prize, strangulări şi torsionări. Şi nimănui nu-i vine să se dea de pământ pe beton...

"Din zece băieţi care vin la sală doar unul dacă rămâne. Kempo e mai complex ca alte arte marţiale, deoarece combină stilul de luptă la distanţă cu lupta corp la corp şi chiar la sol. Seamănă cu lupta de stradă, pentru că sunt permise extrem de multe procedee"

Toth Ferencz, campion mondial la kempo