de Raluca Avram

Bărbatul cu părul alb are zâmbet de ştrengar. "Nu beau, nu fumez, dar mă uit după femei frumoase!", mărturiseşte cel mai longeviv jucător de fotbal din Bihor.

Face mişcare non-stop şi, chiar dacă are maşină, preferă bicicleta sau mersul pe jos. "Face bine la picioare şi aici", zice Alexandru Kovacseff, arătând spre inimă. Fotbalul e însă marea lui dragoste. Deşi are 82 de ani, plimbă şi acum mingea pe teren cu dibăcia unui tânăr de 20.

70 de ani de "carieră"

"Bulgaru'" sau "Bunicu'", cum îi spun colegii de echipă, a fost atras de fotbal încă de mic copil. "La trei ani, când am venit cu familia din Bulgaria, stăteam în Ioşia. Pe fiecare stradă era câte o echipă. Erau terenuri multe, nu ca acuma. Puteai să joci unde vroiai". De dragul jocului, fugea şi de la şcoală. "Nu-mi plăcea să învăţ. Mergeam la stadion. Era acolo o echipă evreiască foarte bună. Stăteam şi mă uitam la ei cum joacă. Practic, furam meserie, pentru că atunci nu existau antrenori care să te înveţe", povesteşte Bunicu' zâmbind.
La 12 ani a intrat pentru prima oară într-o echipă adevărată, Phoebus Oradea, unde a jucat mai mulţi ani. În '42 a plecat să lucreze în Budapesta. "Şi acolo am jucat fotbal, în echipa Csepel. Dar n-am stat decât un an, pentru că a trebuit să mă duc în armată, în Bulgaria". Deşi era război, competiţiile de fotbal nu dispăruseră. "Jucam la Levski Sofia, cu echipa a doua, în divizia B. Cel mai frumos meci a fost când am bătut echipa mare a clubului, care era în divizia A. Am fost tare fericit", îşi aminteşte Bunicu'. După război, a revenit în ţară şi s-a angajat ca strungar la Solidaritatea, însă a continuat să joace fotbal. Atacant extremă dreapta, a îmbrăcat întotdeauna tricoul cu numărul 7 la echipe ca Energia, Electrica, Victoria, Blănuri, Olimpia, Metalul Oradea, Minerul Şuncuiuş... Nici nu le mai ţine minte pe toate.

Fotbal non-stop

Bunicu' s-a lăsat de fotbal în 1965, la 42 de ani. "Eram deja prea bătrân pentru performanţă, dar am continuat să mă antrenez şi să joc de plăcere". Că ploua sau era zăpadă, el mergea pe teren să joace fotbal. "La Sala Polivalentă, pe stadioane, oriunde găseam loc"... Acum, face parte din echipa de amatori Cetatea, cu care se antrenează în fiecare duminică. În plus, de două ori pe săptămână, joacă fotbal şi pe teren sintetic. Până în iarnă, ani la rândul a jucat la baza sportivă din Ioşia, dar acum s-a mutat la terenul de lângă Palatul Copiilor, pentru că e mai aproape de casă. "De obicei vin echipe în formaţie completă, dar când mai lipseşte unul, îmi zic <Bunicule, hai pe teren!> Iar eu nu refuz niciodată".

Ca la 20 de ani...

Pe teren, Bunicu' pare ca oricare altul. Nici nu-l deosebeşti de ceilalţi jucători, care ar putea să-i fie şi strănepoţi. De cum intră pe teren, nu stă o clipă. Nu mai aude, nu mai vede nimic. Decât mingea. O urmăreşte, face fente, pasează, aleargă... şi dă goluri. "După ce jucăm o vreme, colegii mai tineri îmi spun: <Mai încet, bunicule, mai încet!>" Bătrânul fotbalist spune că nu-i pasă, pentru că se simte în formă şi nici nu ştie ce-i boala sau medicamentele. "Este un om model pentru toţi de aici. La 82 de ani vine şi joacă şi trei ore o dată. Se poate pune cu oricare dintre noi, fie că avem 20, 30 sau 40 de ani", spune Papp Attila, unul din cei care l-au cunoscut pe Bunicu' pe teren.
Nu de mult, orădeanul s-a întors din Slovacia, unde a jucat cu echipa sa, Cetatea, un meci amical. L-au pierdut cu 1-0. Acum, se antrenează din greu pentru partida revanşă, care va avea loc pe 10 iulie, ziua în care împlineşte 83 de ani. Bunicu' crede cu tărie în victorie. Nici nu-şi doreşte alt cadou...

"Cea mai mare surpriză am avut-o când am aflat că fostul meu antrenor de la sintetic din Ioşia este fiul unui fost coechipier. Deşi sunt de două ori mai în vârstă decât el, l-am ascultat şi l-am respectat, pentru că-mi era antrenor"

Alexandru Kovacseff

"Mă trezesc dimineaţa, cumpăr lapte şi pâine, iar apoi mă ocup de grădină. Abia aştept să se facă ora cinci, să plec la fotbal. Seara mă pun în faţa televizorului şi mă uit la sport. Numai la fotbal şi la box, că şi boxul îmi place"

Alexandru Kovacseff

Recordul mondial: 81 de ani

Potrivit Cărţii Recordurilor, cea mai în vârstă persoană din lume care joacă fotbal în mod regulat este mexicanul Enrique Alcocer. Născut la 28 august 1924, Alcocer a început să joace fotbal cu regularitate în 1936, pentru Grosso Junior şi High School în Mexico City. Apoi, în 1944, a intrat la profesionişti, în prima divizie, la Marte Football Club. Din 1952, Alcocer e legitimat la Reforma Athletic Club, în Mexico City, club pentru care joacă şi în prezent.
Deşi ştie că nu mulţi joacă fotbal la o vârstă atât de înaintată, Bunicu' nu e interesat să intre în Cartea Recordurilor. "Nu-mi pasă deloc. Mie îmi place să joc fotbal şi atâta timp cât încă mai pot, sunt fericit".