de Raluca Avram

O cameră mobilată cu oase, una în care totul, de la pat la decoraţiuni interioare, e făcut din ceramică, şi una în care materia primă pentru tot ce-i în jur este plasticul, l-au făcut celebru prin lume...

Unii zic că "Inovatorul" din Şuştiu e sărit, dar ce-i pasă lui de gura lumii? Nicolae Suciu are un scop clar în viaţă. Vrea o "altfel de casă".

"Nu contează ce pregătire ai"

Telefonul sună continuu. El însă n-are timp de taclale. Locuitorii din zona Vaşcăului cer să le facă statui, suporturi de flori sau chiar monumente funerare, sculptate în marmură. Le face, dar pentru Nicu toate astea-s nimicuri. Opera sa de căpătâi e casa. Mulţi i-au trecut pragul să o vadă. Oameni simpli, de la ţară, persoane importante, reporteri ai unor televiziuni celebre din ţări străine.
Până la vârsta de 25 de ani a lucrat la un atelier mecanic din Vaşcău. Şi-a dat seama că nu-i place munca lui şi, de atunci, lucrează, pe cont propriu, în marmură, mozaic şi lemn. "Nu contează ce pregătire ai. Nici marii descoperitori n-au avut nu ştiu ce şcoli", zice Nicu. E convins că ideile îi vin din ceruri. "A nu crede că există Dumnezeu înseamnă a fi un om fără minte. Îl regăsesc pe Dumnezeu în toate, căci fără El nu se poate". Statuile şi tot ce a făcut, casa în sine, simbolizează Creaţia.

Drumul oaselor

Nu l-a învăţat nimeni să dăltuiască piatra. Cu toate acestea, casa lui e o operă de artă în sine. Camera cu oase este înfiorătoare. El însuşi a adus fiecare piesă. "Le-am luat dintr-o grotă, un fel de cimitir de animale. M-am gândit să fac mobila asta din oase pentru că am vrut să dau morţii o nouă viaţă". Modelând şi punând împreună oase a realizat imagini ce reprezintă scene ca "Pogorârea Duhului Sfânt", "Cei 11 apostoli, ieşind din Templu, fără Iuda", "Cele 7 minuni ale lumii" şi "Dans popular ardelenesc". Oscioarele au, fiecare, un loc şi un rol bine stabilit. Deşi simboluri ale morţii, ele sunt menite să transforme această cameră, aparent macabră, într-un spaţiu "viu" şi locuibil.

PET-uri şi pământ

O altă născocire a "Inovatorului" este încăperea pavată cu plastic. "Astea sunt deşeurile aruncate de la o firmă producătoare de sucuri. Doi ani am tot lucrat la ea". Pe podeaua camerei zac mii de "eprubete", adică flacoane de tip PET într-o stare incipientă. Plasticul e atât de bine fixat în pardoseală încât nimeni n-ar zice că a păşit pe nişte tuburi dintr-un material super uşor.
O formă modelată în plastic reprezintă globul pământesc purtat în spate de o femeie. "E un simbol pentru greutăţile pe care omul le poartă pe pământ, în special femeia, care munceşte din greu". Statuia Libertăţii, Maica Sfântă cu Fiul în braţe şi chiar "o operaţie pe inimă" sunt alte scene realizate cu pricepere de, probabil, singurul sculptor în deşeuri de plastic din lume. "Vreau să reprezint, unicat, toate perioadele istorice şi religioase, de la Facerea Lumii până în prezent. Dar, din păcate, nu am timp", mărturiseşte sculptorul

Epoca de lut

Ceramica şi-a găsit şi ea locul în casa şi visele lui Suciu. Camera de lut reprezintă "universul lunii septembrie, Calea Lactee, luna şi stelele aşa cum sunt ele aşezate în zodia Fecioarei". O troiţă, închinată lui Iisus Hristos, e compusă din 12 oluri, fiecare reprezentând câte un apostol. "Este foarte simplu. Tot ce fac eu aici e legat de credinţă. Imaginaţia vine pe urmă".
Lucrarea lui Nicu va înceta o dată cu el. L-a sculptat şi pe Avram Iancu, iar Horea, Cloşca şi Crişan aşteaptă doar ca feţele lor să fie desprinse din marmură. "Pe poartă voi picta drapelele statelor lumii"...
Uneori Nicu pare ostil, parcă nedornic de oaspeţi. Nu te dă afară, dar lasă de înţeles că are de lucru în casă. Nu-i ea tocmai un palat dar e destul de mare şi destul de bogată în ciudăţenii cât să cuprindă o lume.

Perpetuum mobile

Deşi lucrează din zori până-n seară, Nicu e mare fotbalist. La 50 de ani e sprinten ca nimeni altul. "Iubesc sportul. Mă menţin. Credeţi că lucrul cu piatra e uşor? În plus, sunt aproape vegetarian. Mă simt bine în corpul meu. Sunt de părere că omul îmbolnăveşte corpul şi nu invers".
Mai tare îl arde însă dorinţa de a descoperi principiul unui perpetuum mobile. Cu baza teoretică a rezolvat-o, zice el. "Ideea este relativă. Nu este absolută. Absolută este numai naşterea".

Alte şase!

"Mai am de făcut vreo 6 camere. Una mai deosebită decât cealaltă. Una sculptată în granit, una din cioburi de parbriz şi de oglinzi şi alta cu mileuri, macrameuri şi mătăsuri". Metalele, piesele de maşini, cauciucul sintetic sau rădăcini din toate felurile de copaci sunt materialele din care Suciu îşi va construi muzeul mult visat. Le-a adunat deja, din halde de deşeuri, din colbul drumului, iar lucrul de mână l-a cumpărat de pe unde a putut.