de Raluca Avram

Ochii bărbatului uscăţiv pândesc, aproape în fiecare noapte, bolta cerească. De mai bine de trei decenii, cele mai fidele prietene îi sunt stelele.
 
Kosa-Kiss Attila lucrează ca operator la staţia de epurare a apei din Salonta şi nimic din înfăţişarea lui nu-l trădează pe "călătorul printre stele". Pasiunea lui pentru astronomie l-a făcut să-şi aleagă mai totdeauna tura de noapte. "Fac observaţii în fiecare noapte senină, iar ziua le prelucrez", explică astronomul amator, ale cărui descoperiri au ajuns să fie recunoscute şi apreciate de profesionişti din toată lumea.

Astronom din faşă

Stelele l-au captivat mereu. Născut în 1954, Attila îşi aminteşte că de mic se  minuna de "luminiţele ce străluceau atât de departe". Stătea ore în şir cu ochii lipiţi de cerul înstelat şi nu pierdea nici o emisiune de la radio sau televizor despre astronomie. "Am privit fascinat cum s-a lansat primul satelit artificial. Cum ruşii au trimis-o pe Laika în spaţiu, cum Gagarin a făcut înconjurul Pământului pe orbită, în '61, şi când prima echipă de astronauţi a ajuns pe Lună", povesteşte Attila. Visa să se facă astronom. Dar, cum "un astronom amator nu face bani", s-a specializat în Protecţia Calităţii Apelor.

Din lumea toată

Cu gândul la aştri, care au rămas "dragostea" lui adevărată, Attila a "prins din zbor" tot ce a putut. "Nu trecea zi fără să aflu noutăţile din domeniu, din cărţi şi reviste de peste tot. La majoritatea aveam abonament şi corespondam cu oameni de peste tot".
La 20 de ani, a început să studieze stelele variabile, botezate aşa pentru că îşi schimbă lumina, datorită unor pulsaţii sau a degajării norilor de gaz sau praf de pe suprafaţa lor. Recent, după aproape 30 de ani de cercetări, contribuţiile salontanului au fost recunoscute printr-o distincţie (facsimil) primită din partea Asociaţiei Observatorilor Stelelor Variabile din New Mexico (SUA). Şi asta nu e singura realizare.

"Admis" de NASA

În 1986, când cometa Halley, vizibilă de pe Pământ o dată la 76 de ani, s-a apropiat din nou de Terra, Attila a fost cu ochii pe ea. Ştia că NASA va organiza o expoziţie legată de acest fenomen şi s-a hotărât să participe. "Mi-am trimis prin poştă lucrările la centrul de observare Pasadena din California, unde au fost colectate toate studiile pe această temă". Cele mai reuşite materiale, printre care nu mai puţin de 35 trimise de Attila, au fost alese pentru expoziţia organizată de NASA în Los Angeles. A primit doar o diplomă, dar faptul că s-a numărat printre "expozanţi" a însemnat enorm pentru el. "Din Europa au fost doar doi participanţi. Eu şi un francez, Nicolas Bivier. În 1994, lucrările noastre au fost publicate de o editură de la NASA", spune cu mândrie salontanul.

Vestitorul de cutremur

Pasionat şi de meteorologie, Attila a studiat şi fenomenele optice din atmosferă. Aşa a ajuns la concluzia că producerea seismelor ar putea fi anticipată într-o zonă de circa 500 km. "Înainte cu o zi, două sau trei ca un cutremur puternic să se producă, pe cer se văd nişte lumini intermitente ce se aseamănă cu descărcările electrice, care prevestesc apariţia lui". Attila susţine că nu e singurul care a sesizat acest lucru, observaţiile lui fiind împărtăşite şi de specialişti de la diferite reviste în domeniu, din ţară şi străinătate, cu care s-a consultat.

Detectorul de furtună

Însă, cea mai importantă descoperire a salontanului este existenţa unei legături între petele solare mari şi formarea cicloanelor terestre din Bazinul Carpatic. "Am observat că mai ales atunci când pata solară se află pe meridiana centrală, se produc răciri ale atmosferei şi precipitaţii semnificative. Astfel, apariţia unor furtuni puternice în această parte a continentului poate fi anticipată", spune Attila, adăugând că lucrarea sa pe această temă a fost prezentată la diverse conferinţe internaţionale desfăşurate la Grenoble, Hamburg, Haga, sau Nisa.
În anul 2003, Attila şi-a publicat cartea "Pisc ascuns. Lumea stelelor", în care expune, pe larg, cercetările şi teoriile sale. Ţine să lase ceva în urma sa. Şi, chiar dacă munceşte zi şi noapte pentru pasiunea sa, e hotărât să nu renunţe. Pentru că "nici un sacrificiu nu e prea mare pentru a ajunge la stele"...

Salonta pe cer

Salontanii au cu ce să se mândrească: numele oraşului lor este pe cer. La propriu! La 11 decembrie 1936, astronomul de origine salontană, dr. Kulin Gyorgy (1905-1989), a identificat între planetele Marte şi Jupiter un asteroid. Pentru că a fost prima lui descoperire din cele peste 3.000 câte au urmat, Kulin Gyorgy (foto) a botezat corpul ceresc cu numele oraşului său natal. Având aproximativ 4,5 miliarde de ani, asteroidul "Salonta" poate fi văzut numai cu telescoape mari.
De Kulin Gyorgy este legată şi una din cele mai frumoase amintiri ale lui Kosa-Kiss Attila, renumitul astronom fiind cel care i-a făcut cadou prima lunetă.