Nu exista elev care să nu fie obligat să o poarte, aşa că nu exista elev care să nu o urască.
Sacoul prea muncitoresc, cordeluţa prea copilărească, rochiţa prea sobră şi prea indiscretul număr matricol au făcut din uniforma şcolară cel mai antipatic articol vestimentar cu putinţă. Aşa că a murit o dată cu comunismul. Până astăzi. Căci elevele Liceului Pedagogic "Iosif Vulcan" au cerut reintroducerea ei. "Aşa e mai bine. Nu vor mai exista diferenţe sociale, adică elevi mai bine sau mai prost îmbrăcaţi", spune Anca Meheş, prima liceană din Oradea care a reîmbrăcat uniforma şcolară.

Toamna aceasta străzile orădene vor fi mai colorate ca oricând. Elevele de la Pedagogic şi-au comandat uniforme şcolare şi sunt hotărâte să le poarte. Cocheta vestimentaţie, formată dintr-un sacou pe corp asortat cu fustiţa în carouri roşii cu pliseuri, va intra în circulaţie în cel mult o lună. Numită prieteneşte "ţinută", şi nu cazon "uniformă" şcolară, costumaţia poartă semnătura designerului orădean Vioara Bara şi a fost aleasă din peste 30 de modele, după dezbateri prelungite ca negocierile de pace arabo-israeliene. "N-am fost împotriva ţinutei şcolare, ci a modelului ei. Dacă tot o vom purta, măcar să ne placă", spune eleva Anda Iova.

Fetele au cerut fustă scurtă, "nu ca bunica", cu talie joasă, "să se vadă buricul", iar diriginţii au insistat pentru "puţină decenţă". Negocierile s-au soldat cu un compromis: modelul e standard, dimensiunile - după poftă. Apoi modelul a fost dat în lucru. În următoarele trei luni toate clasele de liceu vor avea ţinută nouă. "Pentru că lucrăm <la comandă>, adică fiecare uniformă după dimensiunile fetei care o va purta, vom reuşi să facem cam 30-40 de ţinute pe lună", spune patroana croitoriei, Iuliana Chelu. O ţinută "vulcanistă", cu sacou, pantalon şi fustiţă, costă un milion de lei, incluzând şi materialul.

Liceenele sunt, în majoritatea lor, încântate de noua ţinută. "E frumoasă şi sunt convinsă că o s-o poarte toate fetele", spune Anca Meheş, cea care a îmbrăcat în premieră pentru BIHOREANUL uniforma "vulcanistelor". Anca crede că acum "multe fete vor fi scutite de timpul pierdut dimineaţa în faţa dulapului întrebându-se <cu ce mă îmbrac azi?>". Colega ei, Paula Ştreng, mai găseşte un avantaj: "Aşa, părinţii nu vor mai fi presaţi să tot cumpere alte şi alte haine pentru <la şcoală>".

Totuşi, ţinuta are duşmanii ei. S-au opus nu fetele, din cochetărie, ci băieţii, din rebeliune. Minoritari, într-un liceu în care o clasă de 25 de elevi numără doi, cel mult trei băieţi, aceştia sunt împotriva uniformei. "Nu mi se pare normal să umblu la costum. Mie îmi place să vin la şcoală <sport>, îmbrăcat mai lejer, nu vreau costum şi pantofi", se revoltă Emil Antal, elev în clasa a IX-a. Băieţii susţin că ar purta o uniformă doar la ocazii, din mândrie de vulcanist, "dar nu să fim constrânşi să o purtăm în fiecare zi, că tot uniformă or să ne dea şi-n armată!".
Indiferent de comentarii, zarurile au fost aruncate. Uniforma şcolară altădată ştearsă, de un bleaumarin ceferisto-funcţionăresc, intră într-o nouă eră. Şic, îndrăzneaţă şi sexy. În ton cu generaţia care o poartă...

Disputele pe marginea reintroducerii uniformei şcolare au consumat în rândul elevilor mai multă energie decât orele de sport. Marian Fodor, preşedintele Parlamentului Liceenilor din Bihor, zice că tema reintroducerii uniformei datează de la... abolirea ei. "A fost o prostie. Aşa s-au împărţit elevii în copii de Budmil sau Nike şi copii de Prestige sau Puima şi nu-i drept!", zice Marian. Cu toate acestea, mulţi elevi se opun reintroducerii uniformei pentru că o consideră comunistă. "Unii refuză să vadă că universităţi ca Harvard şi Oxford au propriile lor uniforme, de care studenţii sunt mândri. Până şi în Ungaria, dacă mergi în Debrecin sau Gyula, o să vezi liceeni în diferite uniforme". Marian susţine că în şedinţa "Parlamentului", din 9 octombrie, problema uniformei va fi reluată în discuţie. "Acum măcar avem exemplul de la Iosif Vulcan".