Telefonul sună în difuzoare. Insistent. "În buzunarul ăsta nu e. Nu-i nici aici... Unde o fi?", se caută tânăra. "Hai, nu te pierde!". Emoţiile o copleşesc. "Hello, angel!", răsună salutul în boxe. Apoi porneşte nebună muzica. "Asta e, încep fără scena cu telefonul", decide brusc.

Orădeanca Mihaela Marişcaş a câştigat, săptămâna trecută, campionatul naţional de fitness cu un exerciţiu pe tema filmului "Îngerii lui Charlie". "De emoţie nu mai găseam telefonul în buzunarul sacoului, dar n-am lăsat să se vadă asta", povesteşte campioana.

Într-o zi a aruncat echipamentul la coş. Era sătulă de gimnastică. "Şcoală, antrenamente, concursuri, şi iar de la capăt, asta vreme de 12 ani. Am zis: <Gata, de-acuma fac altceva!>", povesteşte Mihaela Marişcaş. "Altceva" n-a durat însă prea mult. "Îmi lipsea tot timpul ceva: antrenamentele, colegele de echipă, competiţiile. Asta nu era viaţă...". La 22 de ani, tânăra cu trup fragil de copil şi voinţă oţelită de luptător se antrenează aproape zilnic pentru competiţiile de fitness. Şi le câştigă.

Înaltă de-o şchioapă, blonda cu ochi albaştri are un trup de gumă. Nu există mişcare permisă de corpul uman pe care să nu o poată face. "Sunt mai mobilă decât alte concurente, iar pe scenă se vede", spune Mihaela. Ca să câştige forţa necesară exerciţiilor de fitness s-a antrenat luni de zile ca halterofilii. "La început ziceam că n-o să ajung niciodată să fac flotări într-o mână. Mi-a fost greu, dar mi-a plăcut. Mai puţin febra musculară!", râde tânăra.

Cu toate astea, Mihaela nu vrea muşchi. "Când o fată va fi premiată în concursurile de fitness pentru muşchi va începe nebunia. Fiecare va căuta să aibă forme tot mai mari". Campioana e convinsă că sportul trebuie să-i dea unei femei graţie, nu duritate. "Multe fete sunt musculoase ca nişte băieţi. Dacă arbitrii vor începe să le puncteze pentru asta, în locul exerciţiilor, eu mă retrag".

Acum, Mihaela se antrenează pentru campionatul mondial de fitness de anul viitor, la care va reprezenta România. Orădeanca îşi alege singură costumaţia şi elementele din exerciţiu. "Fiecare program are o temă a lui. Am fost tigru, <Crăciuniţă>, schelet sau unul dintre îngerii lui Charlie". Şi antrenamentele le concepe singură. "Schimb tot timpul exerciţiile, ca să pară ceva nou şi să provoc corpul să se adapteze". Pentru că fitness-ul este un sport împotriva propriului corp. Dar pentru binele lui...

Fitness-ul este un sport complex în care arbitrii apreciază atât armonia corpului, cât şi graţia fetelor. Din acest motiv competiţiile sunt organizate în două runde. În prima "repriză" se punctează calităţile fizice ale fetelor, iar în cea de-a doua naturaleţea mişcărilor. Fiecare fată prezintă, pe muzică, un exerciţiu liber ales care conţine obligatoriu câteva elemente de forţă (flotare într-o mână sau echer apropiat) şi de mobilitate (sfoara lateral sau balans înainte). Concurentele sunt împărţite în trei categorii de înălţime: până la 160 centimetri, până la 167 şi peste 167 centimetri.

Instructoare de aerobic, Mihaela se antrenează cel puţin de două ori pe săptămână. În perioada precompetiţională numărul antrenamentelor creşte vertiginos. "Alerg şi fac exerciţii de forţă pentru că în fitness trebuie să ai un corp pe care să se vadă separaţia grupelor musculare". Absolventă a Facultăţii de Kinetoterapie, tânăra activează în cadrul Clubului Sportiv Universitar Oradea, unde încearcă să pună bazele unei şcoli de fitness. Puţinul timp liber şi-l petrece alături de logodnicul ei, Florin Cura, fizioterapeutul FC Liberty, cu care se va căsători în primăvară. "E fost sportiv de performanţă, aşa că mă înţelege şi mă sprijină", zice Mihaela.