Căminele sociale ale Primăriei sunt pline ochi. În prezent, peste 350 de persoane îşi împart cele 130 de camere ale municipalităţii. Deşi Primăria prezintă acest lucru ca pe un succes, BIHOREANUL vă arată în ce condiţii insalubre trăiesc cei mai săraci dintre orădeni.

Maria mozoleşte grăbită o bluză gri-şobolan cu un ciot de săpun. "Mişcă-te, bă, că am treabă", zice un tip. E beat şi pornit. "Programul de apă caldă" e pe sfârşite şi toate chiuvetele sunt ocupate. O femeie spală nişte farfurii, alta o pereche de nădragi, iar un ins negricios îneacă un Bic într-o barbă de trei zile. "N-auzi? Gată şi pleacă!", ordonă nerasul. Maria se execută. O dată cu bluza, o lacrimă cade în ligheanul ciobit. "La ce aburi sunt aici n-a văzut-o nimeni", îşi spune. În Căminul Social de Cazare Temporară Numărul 1 din strada Octavian Goga plânsul e un semn de slăbiciune. Iar cei slabi sunt victime sigure...

Frigul

Două canapele vechi, un dulap de primit şi o masă şchioapă roasă de carii  mobilează încăperea. Dacă n-ar fi fereastra fără gratii, camera ar putea trece lejer drept celulă. Pereţii albi, pătaţi de mucegai, asudă din greu boabe rotunde de apă coapte de frig. Ca să facă economie de bani, administraţia căminului opreşte căldura de la ora 7 dimineaţa până seara la ora 7. "Este aşa de rece peste zi că nu poţi sta decât cu paltonul pe tine", zice Maria Cioban. Femeia în vârstă de 42 de ani şi cele două fetiţe ale ei locuiesc în căminul Primăriei din strada Octavian Goga de doi ani de zile. "Acum le-am dus pentru o săptămână sau două în sat la casă. E prea frig pentru ele aici. Toate am făcut tratament pentru TBC în urmă cu trei ani şi nu vreau să le văd în spital".

Boala

În schimb, Viorica Veconi nu are unde îşi duce copiii. "Ăştia mici sunt răciţi aşa că ţin toată ziua reşoul în priză", spune arătând spre Flaviu şi Melania, doi ţânci de patru şi şase ani. Femeia are grijă de micuţi ca de ochii din cap. Ca să nu tragă curentul, Viorica a acoperit cu pături groase fereastra şi nu îşi scoate copiii din cameră decât atunci când e strict necesar. "Aici curge apă caldă doar câteva ore, miercurea şi sâmbăta, dar nici la baie nu-i duc, că îngheaţă acolo. Le aduc apă dezmorţită cum curge la duş, o încălzesc pe reşou şi îi spăl în cameră". Căminul are o baie comună pe fiecare etaj, cu chiuvete şi cabine de duş aliniate ca în armată. Cazon e şi programul de baie. "Noi suntem cam 10 persoane la un duş, că avem o cabină cu încă o familie, aşa că trebuie să ne zorim ca să se poată spăla toată lumea", zice Viorica.

Mizeria

Nu există încăpere în cămin să aibă mai mult de 18 metri pătraţi. Din care jumătate sunt acoperiţi cu mobile vechi, peticite. Deşi curată, camera familiei Veconi duhneşte a închis şi a umed. "Miercurea trecută am tras dulapul să fac curat şi era mucegai de un deget pe el. Efectiv, curge apă pe perete", spune Viorica. Femeia trăieşte cu copiii prin cămine de când s-au născut. "Tot sperăm să primim o locuinţă socială şi să ne mutăm. Aici nu poţi nici să creşti, nici să educi un copil".

Frica

Copiii "căminiştilor" nu ies niciodată din casă. E periculos. Căminul adăposteşte peste 150 de persoane, de la tineri proveniţi din casele de copii până la şomeri sau alcoolici rataţi. "Aici nu-i bine nici dacă zâmbeşti, nici dacă plângi când mergi pe hol, pentru că nu se ştie când primeşti o palmă din nimic", spune Maria. Aproape nu este zi să nu iasă bătaie în cămin. Locatarii care au copii nu-i lasă nici măcar în faţa uşii. "La două zile după ce ne-am mutat aici m-am îngrozit ce înjurături au învăţat ăştia mici. Când am auzit că le şi spuneau la grădiniţă îmi venea să intru în pământ de ruşine", povesteşte Viorica.
În căminul Primăriei mamele nu îşi lasă copiii pe holuri, bătrânii nu scot capul pe uşă, iar cei slabi se preling pe lângă pereţi, muţi ca nişte fantome. Sărăcia nu e doar umilitoare. Ci şi agresivă...

Promisiuni

Dacă în căminul din strada Octavian Goga frigul din camere e boală curată, în Primărie acesta este... economie. "Administraţia căminului a încercat să facă economie. Imobilul se încălzeşte cu gaz iar consumul se ridică undeva la 120 de milioane pe lună chiar şi în condiţiile în care încălzirea e închisă pe timp de zi", spune Marcel Boloş, directorul Direcţiei Patrimoniu din cadrul Primăriei. Parte din această sumă se recuperează de la locuitorii căminului sub forma unei chirii care variază între 50.000 lei pe lună şi 15% din venituri. Majoritatea sunt însă restanţieri, aşa că sumele plătite de municipalitate cresc lunar.
După discuţia cu reporterul BIHOREANULUI, directorul Boloş a promis că va ordona furnizarea încălzirii şi pe timpul zilei, începând cu ora 12 când revin copiii de la şcoală. De asemenea programul de duş va fi suplimentat cu încă o zi. Probabil lunea.

Fără scăpare

Studiile făcute de Primărie sunt îngrijorătoare. Circa 21.000 de orădeni sunt în situaţia de a ajunge în orice clipă în stradă, să apeleze la mila Primăriei pentru un acoperiş deasupra capului. "Numai pentru căminul din strada Octavian Goga avem deja peste 200 de cereri pentru o cameră", spune Ionel Vila, directorul Administraţiei Social Comunitare Oradea. Teoretic, căminul trebuia să fie o soluţie de cel mult un an pentru orădenii care au rămas fără casă. Adică, până reuşesc să se pună pe roate. Din păcate, prea puţini din cei care şi-au pierdut casa mai ajung vreodată să îşi cumpere una. Pentru a acoperi acest deficit de locuinţe, Primăria a mai cumpărat un cămin în strada Moreni, pe care vrea să îl amenajeze ca bloc de locuinţe sociale cu baie şi duş în cameră. Anul viitor urmează să intre în reparaţii căminul din strada Atelierelor, iar în 2007 cel din strada Octavian Goga.