Când o zăreşti, într-o scenă de film, ştii imediat că e Brazilia... Urcând din vale spre clădirea vechii şcoli, pare un miraj...

Nu eşti la Rio de Janeiro, ci în Borumblaca, un mic sat bihorean. Nu e statuia lui Iisus de pe vârful Corcovado, ci doar o copie reuşită, născută însă dintr-o frumoasă poveste de dragoste...

Pe la mijlocul anilor '30, Rudolf Docolomansky a venit în România. Terminase teologia şi l-au trimis dascăl într-un sat locuit de slovaci din Bihor. A adus cu el un altar mobil, la care putea sluji oricând şi oriunde, odăjdii şi chiar o orgă. "E clar că şi-o dorit să fie popă. Dar, ştiţi cum se-ntâmplă, şi-o luat nevastă... Preoţii romano-catolici n-au voie să se însoare", povesteşte Gavril Polaşec. Bătrânul are 77 de ani şi e ultimul elev în viaţă al dascălului slovac.

"El o fost ca şi comuniştii: nu i-a plăcut boierimea", spune bătrânul. "Pe unde mergea se tot certa cu ei şi lua apărarea săracilor". Aşa s-a întâmplat şi în satul Ghemelciş, unde chiaburii unguri au plănuit să-l omoare. Floarea, fata tocmită pentru a-i purta de grijă învăţătorului, i-a scăpat zilele. "L-o anunţat că vor să-l puşte şi apoi or fugit împreună. În 1936 or venit aici la Borumblaca", zice moş Polaşec.

Rudolf s-a căsătorit cu cea care până atunci îi fusese servitoare. A renunţat la preoţie, dar a mai rămas un timp dascăl la Borumblaca. În 1937 i-a venit ideea să ridice o statuie. Nimeni nu are o explicaţie pentru bizara asemănare, dar oamenii locului cred că replica celebrei statui din Rio de Janeiro este o ofrandă. "O vrut să ceară iertare că s-o abătut de la calea preoţească", spune Ioan Cortiş, un localnic.

Statuia Iisus din Borumblaca a fost mai întâi turnată în ciment. Dascălul a finisat lucrarea cu briceagul propriu, scrijelind materialul încă jilav pentru a da contur formelor. "Chiar bunicu' meu i-o dat nişte rafuri de căruţă să facă armătura la mâini. Era un om în sat, Hercuţ Ştefan - după mâinile lui o făcut modelul mâinilor statuii. El singur o făcut-o tătă, numa' primaru' i-o adus ceva piatră", zice Petru Pop, un moş de 76 de ani.

N-a durat mult până când bătăuşii boierilor au dat de urma lui Docolomansky. Dascălul s-a mutat mai întâi la Boian, apoi şi-a luat nevasta şi cei patru copii şi s-au întors în Cehoslovacia. "Când s-o cedat Ardealul s-o temut că l-or împuşca ungurii", explică Gavril Polaşec.

În primăvară, un nepot de-al dascălului artist a vizitat Borumblaca. Cu această ocazie s-au făcut unele reparaţii la soclul monumentului. "Or vrut s-o ducă, acolo sus, la Biserica Slovacă, dar preotu' s-o gândit că numa' o strică", spune Ioan Paşcu.

Ca sora ei mai mare din Rio, statuia lui "Cristo Redentor" din Borumblaca a rămas pe vârful dealului, înfruntând vânturi şi ploi, să le amintească sătenilor de puterea dragostei şi a credinţei.

Originalul din Rio de Janeiro poartă denumirea de "Cristo Redentor" (Hristos Mântuitorul). Cu soclu cu tot, monumentul, amplasat pe vârful Corcovado, la 710 metri deasupra mării, are 38 de metri înălţime. Proiectată de inginerul Heitor da Silva Costa în 1921, statuia a fost realizată de artistul francez Paul Landowski între 1926 şi 1931. Numai sculptarea mâinilor şi a feţei a necesitat doi ani de muncă. La bază există o capelă ce poate primi circa 150 de credincioşi. Terasa ce înconjoară monumentul este un loc foarte căutat de turişti oferind o superbă privelişte asupra plajei Copacabana.

Primele colonii slovace de pe teritoriul de azi al României datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, Aradul, Maramureşul, Sălajul şi Bihorul găzduiau deja comunităţi slovace compacte şi bine organizate. Printre ocupaţiile specifice coloniştilor slavi se numărau fabricarea sticlei şi exploatarea lemnului. După instaurarea comunismului, între 1946 şi 1948 o bună parte a coloniştilor slovaci din Ardeal s-a întors în ţara de origine. Din cei puţin peste 20.000 de slovaci care mai trăiesc în România, 7.361 sunt bihoreni.