de Raluca Avram

O echipă de cardiologi timişoreni anunţa lunea trecută reuşita unei operaţii în premieră naţională. Un dispozitiv special, adus din străinătate, a fost folosit pentru a "repara" inima unui orădean în vârstă de 43 de ani.

Septembrie, 2004. Festivalul "Toamna Orădeană" era să fie ultimul pentru principalul său organizator, Cristian Vasilescu. Nervii, oboseala, stresul l-au dus pe funcţionarul Primăriei orădene la infarct. Internat de urgenţă la Clinica de Cardiologie din Timişoara, scapă cu viaţă. După nici trei luni, însă, inima dă iar semne de oboseală. Verdictul e tranşant. Lui Cristi i-a rămas o singură şansă: altă inimă!

Boală fără leac

Totul a venit pe neaşteptate. "Cristi n-a avut niciodată probleme de sănătate şi nu ne-am imaginat că aşa ceva s-ar putea întâmpla", spune Persida, soţia lui Cristian Vasilescu. Bărbatul ei a suferit un infarct miocardic extins, în urma căruia o parte a inimii a rămas, practic, un muşchi mort, flasc. I s-au injectat celule care să refacă ţesutul, dar degeaba. Atunci, medicii au spus clar că numai transplantul mai poate salva viaţa orădeanului. Însă, o asemenea operaţie costă cel puţin 100.000 de euro, iar o inimă "de împrumut" e greu de găsit, mai ales în România. Ar fi putut dura ani. Iar inima lui Cristi nu mai avea timp. Până să se găsească un alt "motoraş", medicii au decis să încerce un procedeu medical nou în România: decuparea părţii atrofiate a cordului.

Inima sub cuţit!

Premiera naţională a avut loc pe 19 februarie. Echipa de medici de la Clinica de Cardiologie din Timişoara a fost coordonată de profesorul austriac Gunther Laufer, şeful unui spital de specialitate din Innsbruck. Medicii au folosit pentru prima dată în România un dispozitiv care, introdus în inimă, permite vizualizarea părţii lezate a muşchiului. "Până acum, partea atrofiată a muşchiului o decupam după ochi. Acum, acest balon arată cu precizie pe unde trebuie <croit>. E vital să ştim cât tăiem. Dacă lăsăm o cavitate prea mică, inima nu pompează destul sânge şi oboseşte repede. Atunci e nevoie de transplant. Iar dacă tăiem prea puţin, intervenţia a fost inutilă", explică Marian Gaşpar, unul din medicii care l-au operat pe Vasilescu.

"Sunt iarăşi printre voi"

Operaţia care a remodelat inima lui Cristian Vasilescu a durat aproape 6 ore şi, după spusele medicilor, a fost o reuşită. "Dacă nu am fi intervenit, era cu siguranţă nevoie de transplant. Acest caz este unul mai special pentru că de obicei astfel de infarcturi se întâlnesc la vârste de peste 60 de ani. La 43 de ani, este probabil un <ghinion genetic>. Dar starea lui de sănătate merge spre bine şi există şanse mari să nu-i mai trebuiască o inimă nouă", afirmă doctorul Gaşpar.
În cazul orădeanului s-a intervenit la timp. Şi, la o săptămână după operaţie, Cristi se simte bine. "Când şi-a revenit, primul lucru pe care mi l-a spus a fost <Acum sunt iarăşi printre voi>. Îi era poftă să mănânce peşte, chiar dacă abia putea să bea apă", povesteşte soţia lui. "Am avut mari emoţii pentru operaţia asta. Cât a durat intervenţia, am fost la Arad şi m-am rugat în faţa Icoanei făcătoare de minuni, de la Mănăstirea Bodorog. Numai Dumnezeu l-a scăpat", spune Persida.
Femeia nu-şi mai aminteşte ultima zi liniştită din viaţa ei. Mai nou, face naveta Oradea-Timişoara. Nu poate sta cu Cristi tot timpul, pentru că medicii nu o lasă peste noapte în spital. În plus, mai are serviciul şi un băiat mare care îşi vrea tatăl înapoi. "Mai e un pic şi totul va fi bine", spune ea...

"Cristi Vasilescu este un coleg de-al nostru, care a făcut multe pentru oraş, mai ales prin spectacolele pe care le-a dezvoltat. De cinci ani lucrăm împreună şi am colaborat întotdeauna foarte bine. Când am aflat că are nevoie de un transplant de inimă, am hotărât ca împreună cu Consiliul Local să-i acordăm 20.000 de Euro pentru operaţie"

Petru Filip, primarul Oradiei

Balon în inimă

Dispozitivul medical care a făcut posibilă reuşita operaţiei lui Cristi Vasilescu a fost inventat în 2002, de un medic italian. Marian Gaşpar, şeful secţiei de Chirurgie a Clinicii de Cardiologie din Timişoara, a explicat pentru BIHOREANUL mersul operaţiei. Datele personale ale bolnavului sunt introduse într-un program special de calculator care, în funcţie de înălţimea, greutatea şi grăsimea din organismul fiecărui pacient, stabileşte dimensiunea dispozitivului utilizat. Acesta e un balon de silicon (foto) umplut cu apă. Vârful inimii este secţionat şi dispozitivul se introduce în ventricul. Balonul acţionează ca un calapod, o suprafaţă de susţinere pentru decuparea bucăţii atrofiate din cord. Locul e apoi peticit cu un material textil special pentru a reda forma elipsoidală a inimii. Înainte de închiderea cordului, balonul este extras, nu înainte ca apa să fie scoasă cu ajutorul unui tub. Marginile muşchiului inimii se închid apoi peste petec. Astfel de dispozitive nu se fabrică în România. Balonul folosit pentru operaţia lui Vasilescu a fost adus de la o firmă din Texas şi a costat 800 de euro.

Inimi pentru viaţă

Cristian Vasilescu, consilier în cadrul departamentului de relaţii cu presa din Primărie, a fost şef de ceremonii la majoritatea manifestărilor culturale organizate în Oradea după 1997. "Toamna orădeană", târgurile de Crăciun, "Serbările verii" sunt doar câteva dintre evenimentele "regizate" de el.
Aflând că numai un transplant poate salva viaţa lui Cristi, prietenii şi colegii din Primăria Oradiei au demarat o campanie de strângere de fonduri, în urma căreia s-au adunat peste 920 milioane de lei. "M-a surprins în mod plăcut reacţia orădenilor. Şi vrem să le mulţumim. Dacă n-am fi avut banii, astăzi, Cristi...". Persida Vasilescu se opreşte şi revine la costul operaţiei despre care spune că a fost de aproximativ 25.000 de euro, dintre care 20.000 au fost daţi de Consiliul Local Oradea în luna ianuarie.
Deşi Cristi pare că se înzdrăveneşte, totuşi nu este sigur că nu va fi nevoie de transplant. Până atunci, doar medicaţia şi analizele post-operatorii ajung, lunar, la 50.000 de euro.