de Raluca Avram

În plin secol XXI, persoanele cu handicap sunt marginalizate şi suferă încă de pe urma prejudecăţilor societăţii. Unde medicamentele dau greş, doar un suflet alături, mângâietor prin blândeţea şi candoarea sa, poate face minuni...

Cine nu şi-ar dori să primească sandvişul, cafeaua sau un buchet de flori la pat? Când toate astea le aduce un căţel, plăcerea e de două ori mai mare. Nu este nici Scooby-Doo şi nici un alt personaj din desene animate. Este Jack, singurul câine din Bihor dresat şi atestat să ajute persoanele cu handicap.

Jack fermecătorul 

Ştie să se prefacă şchiop. Duce ziarul, caută cheile, aduce telefonul mobil, sare prin foc şi chiar printr-un zid format din cutii de carton. Aduce cafeaua la tavă, fără să o verse, şi sticla cu suc de la frigider. Ridică şi receptorul telefonului public pe lângă care trece, dacă e nevoie. Este Jack, unul dintre cei mai deştepţi câini din România. Ciobănescul german de un an şi patru luni a fost pregătit şi atestat să ajute prin psihoterapie oamenii suferinzi, care, încântaţi de entuziasmul şi căldura lui, uită de propriile dureri. "A fost dresat aşa încât, îi va aduce unui copil tava cu felia de pâine, fără să se atingă de ea, chiar dacă-i este foame. Oricât de tare l-ar chinui un copil, nici măcar nu mârâie. Eventual, fuge", spune Călin Mitra, preşedintele Asociaţiei Chinologice din Oradea.

Cadoul... dresat  

Cum era de aşteptat, stăpânul lui Jack e un mare iubitor de câini. Nelu Chertes are 36 de ani şi dresează câini de aproape două decenii. Pe Jack l-a primit soţia lui, anul trecut, de 8 martie, de la o prietenă. "Când l-am văzut, mi-am dat seama că este câinele potrivit pentru terapie. Aşa m-am hotărât să-l instruiesc", povesteşte Nelu. L-a pregătit 8 luni, dar dresajul nu se termină niciodată. "L-am dresat prin recompensă. De câte ori făcea bine un exerciţiu primea o minge să se joace. Şi acum o mai primeşte". Jack nu a fost întotdeauna câinele cuminte de azi. "La început, am întâmpinat probleme de comportament. Avea o atitudine dominantă faţă de toţi câinii, ca mama sa. Cum vedea vreun câine, sărea la el", povesteşte stăpânul.

Prieten drag

Foarte prietenos cu oamenii, Jack a fost pregătit să lucreze cu persoanele cu handicap. Începând din vară a intrat în pâine. Jack a fost dus în vizită la şcoli speciale din Oradea şi s-a jucat cu copiii bolnavi de Sindromul Dawn. "Era mai mare dragul să vezi cum s-au bucurat copiii de prezenţa câinelui. L-au tras de urechi, l-au mângâiat, s-au mirat de cât de mare şi blând e", povesteşte Nelu. Doar părinţii au avut unele reticenţe. "Unii s-au temut să-şi lase copilul lângă Jack, iar unele şcoli au refuzat să ne primească în vizită, dar asta e. Îmi pare rău, doar că de pierdut, au pierdut copiii...".
În România conceptul de "câine de terapie" este încă nou. Mulţi oameni se tem de câini, dar Jack nu se supără. În fond şi frica e o boală. Dacă l-ar lăsa, i-ar putea vindeca. Pentru că e Jack, medicul cu botul umed...

Nepreţuitul

În România mai sunt doar patru câini cu abilităţile lui Jack. Nici nu e de mirare că Nelu Chertes nu ar renunţa la câinele lui pentru nimic în lume. "Mi s-au oferit pe el 3.000 de Euro, dar e sufletul meu şi nu-l pot vinde. Da, l-aş da să ajute pe cineva cu tot dragul, dar nu pot să renunţ la el".
În centrele de recuperare din SUA, pentru persoanele cu dizabilităţi au fost aduşi câini care prezentau acelaşi handicap sau unul similar cu persoana afectată. Unui om imobilizat, de exemplu, i se repartizează un câine fără un picior. Omul este impresionat de capacitatea câinelui de a se adapta la handicap şi de pofta lui de viaţă. Uneori acest tip de terapie reuşeşte să combată cele mai profunde stări ale depresiei.

"Nu e o joacă să dresezi un câine ca apoi să-l laşi în preajma unor copii cu handicap. Ce s-ar întâmpla, de pildă, dacă un câine care vede o pisică goneşte după ea şi-şi lasă-n plata Domnului stăpânul orb sau dacă ar smulge mâncarea din mâna unui copil suferind? Ar fi dezastru!"

Nelu Chertes, dresor de câini