 |
 |
|
MICUL GIGANT |
06 Iunie 2005 | |
 |
|
|
|
 |
 | | "Visul meu ascuns a fost, tot timpul, să pot juca acasă. Mă felicit că am ales să mă întorc la Oradea! A fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o vreodată. Nu pentru bani, ci pentru liniștea mea sufletească", spune Attila Vereș (foto) |
După zece ani de absență din prima divizie, baschetul orădean s-a întors unde îi este locul. După un parcurs de excepție în Divizia B, CSM Oradea a câștigat, la finele lunii mai, și turneul final desfășurat la Sala Sporturilor "Antonio Alexe", promovând în Divizia A.
Pe stradă trece drept lungan, dar în teren intră brusc la apă. Înalt de 1,88 metri, Attila este printre cei mai mici baschetbaliști din România. Dar cei mai periculoși! "Dacă o matahală de pivot de peste 2,05 metri și 120 de kile ridică mâna și mai și sare puțin, se întunecă totul în fața ta. Efectiv nu ai ce-i face. De-aia noi, ăștia micii, suntem îndemânatici și iuți, să nu ne prindă uriașii", povestește Attila Vereș, conducătorul de joc care a adus echipa de baschet masculin CSM Oradea în prima divizie. După 10 ani de absență...
Văru'
Baschetbaliștii îi zic "Văru'". Porecla s-a lipit de el la 17 ani. "Eram cel mai mic junior din lotul mare și se luau toți de mine, până s-a enervat Sinevici. Mihai, care acum e antrenor în Canada, avea pe atunci cam 30 de ani. <E văru-meu, lăsați-l în pace!>. Nu l-a crezut nimeni, dar așa mi-a rămas numele. De-atunci sunt <vărul> tuturor", râde Attila. Musculos și suplu ca un prădător, orădeanul de 30 de ani este printre cei mai buni conducători de joc din țară. Multiplu campion național și component de bază al echipei României, Văru' a acceptat, anul trecut, pentru prima oară în viață să joace în divizia B, transferându-se la Oradea de la campioana Asesoft Ploiești. "Când mi-au spus că vor să facă ceva serios am și venit. Nu am orgolii că <eu joc numai în A>". L-a adus înapoi și dorul de casă. Attila e căsătorit din 1997 cu Ioana, o fostă baschetbalistă, cu care este împreună de la...17 ani și împreună cu care are o fetiță de doi ani, Ivana. |
 |
 |
 |
 |
|
 |
 | | STĂPÂNUL INELULUI. Orădeanul Attila Vereș (foto) are în spate 20 de ani de baschet. "Nu-mi amintesc să-mi fi dorit vreodată să fac altceva. Când ai două antrenamente dure pe zi, n-ai timp de altceva. Vii de la sală, mănânci și te odihnești pentru antrenamentul de seara. După care o iei de la capăt"... |
Comanda la mine!
O mare parte din meritul promovării echipei orădene în divizia A îl are Attila. "Am avut noroc să-l avem lângă noi. E coordonatorul de joc pe care și-l dorește orice echipă din țară. E rapid și gândește bine", zice antrenorul CSM Oradea, Zoltan Kosa. Serios și ascultător, Văru' a muncit pe brânci pentru a ajunge unde este. Gavril Leitner, antrenorul care l-a descoperit la 10 ani, spune că așa a fost întotdeauna. "Era înalt și slab, sărea ușor și avea o îndemânare înnăscută. Așa era și Ioana, soția lui. Eu i-am descoperit pe amândoi", spune mândru antrenorul. Culmea, soții Vereș au evoluat amândoi ca și conducători de joc. "Attila învăța repede. În baschet, ca la șah, trebuie să știi ce faci, să ai soluții și s-o alegi pe cea mai bună. După doi-trei ani de antrenamente știam deja că va ajunge foarte bun", spune Leitner.
Omul "cu schema"
Conducătorul de joc e omul din teren al antrenorului. "Toată echipa se uită la tine și așteaptă soluții. Trebuie să alegi schema de atac și să o aplici rapid înainte să pierzi mingea", explică Văru'. Pe sezon, fiecare echipă pregătește cinci sau șase scheme pe care jucătorii le învață ca pe "Tatăl Nostru". "Repeți până închizi ochii și deja știi unde e fiecare jucător în fiecare clipă, astel încât îi poți pasa <la întâlnire> fără măcar să-l vezi". Iar Attila și-a făcut atât de bine lecțiile, încât în ultimul sezon orădenii nu au avut adversar pe măsură. Dar greul abia începe...
În lumea celor mari
Din 18 iulie, baschetbaliștii de la CSM intră în cantonament și se pregătesc fizic pentru meciurile cu "cei mari" din prima divizie. "Este extrem de dur. Zilnic, ai două sau trei antrenamente, în care alergi până leșini. Te antrenezi, mănânci, dormi și iar de la capăt, vreme de 10 zile. Uneori abia urci scările pentru că îți tremură picioarele iar când te dai jos din pat vezi că nu poți coborî la masă", zice Văru'. Pentru un baschetbalist alergarea fără minge e curată pedeapsă. "Când joci nu simți oboseala pentru că ești cu ochii pe minge, dar când alergi pe munți ai nevoie de o voință de fier ca să nu o iei razna. Organismul zice <Oprește-te!>, iar tu zici <Aleargă!>". Iar Attila continuă alergarea. Pentru că un coordonator de joc trebuie să fie cel mai rezistent și tehnic baschetbalist din teren. Omul care duce echipa spre victorie.... |
 |
 |
 |
 |
|
 |
Cobai de bună voie
În 20 de ani de baschet Attila Vereș a înfruntat de toate, de la uriași puși să apere coșul până la faulturi și accidentări dure. În 1996 cariera sa era să se termine. "Mă înțepa genunchiul stâng de înnebuneam, mi se tocise cartilagiul și freca os pe os. Așa-i în baschet. Sportivii mici își fac praf genunchii la fugă, iar cei mari, care-s mai grei, își distrug coloana de la sărituri". Pe atunci medicina românească nu avea soluții. "Doi ani am stat acasă cu injecții și medicamente. Eram distrus: <Gata, am terminat>...". Asta până în 1998. "Am fost un fel de cobai pentru un medic german care a adus în țară primul artroscop și m-a operat. Mi-a înfipt în genunchi două ace, unul era cu o cameră video, altul cu laser, ca să vadă ce-i înăuntru". Tratamentul a fost un calvar. "Mi-a prescris niște injecții groaznice. Nu durea, dar înfigea în genunchi, care și așa mă chinuia, un ac mai lung de-o palmă că mă și uitam să văd când iese <dincolo>...". Dar tratamentul a dat rezultate, și astăzi Attila aleargă... |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
 |
 |
|
 |
|