Oradea - oraş universitar. Sintagma e reală, dar în sens mai degrabă negativ. Dacă instituţia nu se poate lăuda cu o contribuţie majoră la progresul comunităţii, în schimb baronii universitari au ajuns să controleze oraşul. De ani buni, deţin funcţii decisive în administraţia publică şi monopolizează economia locală, hotărând cine şi cu cât se înfruptă din banii publici.

Un fenomen cunoscut, însă ale cărui amănunte sunt ascunse cu obstinaţie. Chiar şi ministrului Educaţiei, cel care, cu legea în mână, a cerut ca toate persoanele cu funcţii din universităţile de stat să-şi facă publice averile până la sfârşitul săptămânii trecute. La Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, chiar şi Târgu-Mureş, s-a putut. La Oradea, însă, nimeni nu a vrut. Conducerea "Sorbonicii" l-a sfidat pe ministru!
BIHOREANUL vă prezintă câteva din motivele care îi fac pe baronii universităţii orădene să-şi ascundă "realizările".

Cu cărţile pe masă

De 10 ani, conducerea Universităţii încalcă Legea 115/1996, privind declararea şi controlul averilor demnitarilor, magistraţilor, persoanelor cu funcţii de răspundere şi control din instituţiile publice, precum şi ale funcţionarilor publici. Instituţia orădeană nu a fost singura ai cărei şefi au refuzat să-şi facă publice averile, dar a fost cea mai încăpăţânată, punând mereu aceeaşi placă zgâriată: cadrele didactice nu sunt nici demnitari şi nici funcţionari publici.
Anul trecut, fostul ministru Mircea Miclea a ordonat în mod expres aplicarea legii, motivând că, deşi aparţin unei comunităţi închise, de tip castă, universitarii trăiesc din bani de la buget. Şi, pentru ca nimeni să nu se mai fofileze, a specificat la cine se referă legea. E vorba de rectori, prorectori, decani, prodecani, secretarii ştiinţifici ai universităţilor şi ai facultăţilor, şefii de catedre, contabilii-şefi, şefii de servicii şi de baze didactice, directorii administrativi.
Profitând însă că ministrul Miclea a demisionat intempestiv, conducerea "Sorbonicii" s-a făcut din nou că plouă. Până săptămâna trecută, când a expirat data-limită de 28 aprilie, stabilită de actualul ministru, Mihail Hărdău, prin două ordine emise în luna februarie a acestui an. Cu câteva zile înainte de termen, ministrul a precizat că universitarii care nu se supun legii vor fi "deferiţi" comisiilor de verificare a averilor, special înfiinţate la nivelul Curţilor de Apel, dar degeaba! La Oradea, baronii universitari nu vor în ruptul capului ca opinia publică să ştie cât sunt de bogaţi. În lipsa oricărei alte explicaţii, motivul nu poate fi decât unul singur: mulţi şi-au clădit o bunăstare ilicită.

Moş Todere

Primul dintre baronii universitari din Oradea vizat de efectele declarării averii este chiar întemeietorul instituţiei. Supranumit "Unchiul", Teodor Maghiar a "tricotat" o încrengătură de relaţii cu mai-marii tuturor regimurilor politice, care l-au ajutat cu fonduri uriaşe pentru ctitoria sa. Din aceşti bani, însă, o parte s-a întors către stăpânii politici, pe care i-a făcut profesori asociaţi sau doctori honoris causa. Exemple sunt cu duiumul: Traian Chebeleu (fost şef al Administraţiei prezidenţiale sub Iliescu), Ioan Mircea Paşcu (fost ministru al Apărării), Alexandru Athanasiu (fost ministru al Educaţiei) ş.a.m.d. Pe de altă parte, însă, Maghiar şi-a recuperat investiţiile. A împărţit lucrări la Universitate pentru firmele oamenilor de casă şi i-a făcut universitari pe cei de care a depins: primari, prefecţi, directori, judecători, procurori, poliţişti...
Şi e greu de crezut că toate astea le-a făcut pe gratis. Celebrele stenograme ale PSD arată că până şi preşedintele partidului se cam săturase de excesele lui Maghiar. "Să mai stea şi bătrânul, să-şi numere boabele!", a spus Adrian Năstase atunci când fostul rector a vrut să candideze din nou la Senat. Aşa că "Unchiul" a trebuit să se mulţumească cu poziţia de consilier judeţean.

"Unchiul" mincinos

Din respectiva poziţie, Maghiar tot a fost obligat să-şi publice declaraţia de avere. Conform documentului, fostul rector a moştenit 4 hectare de teren agricol în Husasău de Criş, are o casă pe strada Delavrancea, un Mercedes fabricat în 2000 şi un cont bancar de numai 42 de milioane de lei. De necrezut, dat fiind faptul că numai de la Universitate, unde e decanul Facultăţii de Electrotehnică, încasează un salariu anual de aproape 1,1 miliarde de lei!
Ba mai  mult, "Unchiul" a "uitat" să-şi declare şi domeniul de pe strada Livezilor, unde a ridicat o vilă estimată la peste 10 miliarde de lei, construită cu materiale de cea mai bună calitate. Conacul cuprinde, de asemenea, 2 hectare de vie şi livezi, o mică fermă pentru animale, precum şi anexe pentru servitori. Voite sau nu, omisiunile au o denumire penală: fals în declaraţii.

Ce naşte din pisică...

Bătrânul Maghiar a avut grijă să-şi aranjeze şi feciorii. Le-a construit o impunătoare casă tip duplex pe strada Gheorghe Doja, şi le-a asigurat şi viitorul. Fiului cel mic, Doru (foto), preferatul familiei, i-a transmis funcţia de rector şi, odată cu ea, năravul afacerilor cu banii publici şi cu patrimoniul instituţiei. Încălcând legea, care îi interzice să facă afaceri cu Universitatea, juniorul a pus stăpânire pe baza didactică din Sânmartin a Facultăţii de Mediu, transformând-o în garaj pentru TIR-urile propriei firme de transporturi internaţionale, Otto Trading. Tot BIHOREANUL a dezvăluit că rectorul completează anual zestrea familiei cu peste un miliard de lei, menţinând contractul prin care Universitatea se obligă să plătească mesele invitaţilor tocmai la restaurantul En Vogue, aflat în proprietatea clanului.

... bani mănâncă

Doru Maghiar deţine acţiuni la cele 10 firme ale familiei, care activează în variate domenii, de la servicii medicale până la casă de editură. De asemenea, este proprietarul a 10 hectare de teren extrem de valoros, pe marginea şoselei de centură, precum şi al altor imobile din Oradea. Adunate cap la cap, sunt bunuri care îl fac, probabil, cel mai bogat rector din ţară. Asta fără a mai socoti şi averea soţiei sale, ajunsă din subinginer şefa Biroului de doctorate al Universităţii: Nicolina Maghiar are şi ea acţiuni în 6 firme.
Celălalt fiu al fostului rector, Adrian Maghiar, e prodecan al Facultăţii de Medicină, şeful unei secţii de chirurgie la Spitalul Judeţean şi, împreună cu Doru, acţionar la policlinicile Asklepios şi Pelican. Câţi bani produc acestea? Cine ştie...

Copie nereuşită

Un alt personaj care are tot interesul să-şi ţină secretă averea este decanul Facultăţii de Mediu, Vasile Bara. Deşi om de casă al fostului rector Teodor Maghiar, nu a învăţat de la acesta să "crească" cu aceeaşi discreţie. Caracterizat drept un parvenit de neam prost de fosta lui secretară, Bara e cunoscut prin faptul că nu se sfieşte să-şi adune peşcheşurile atât personal, cât şi prin intermediul "locotenenţilor".
Decanul are pe strada Haţegului o casă încă dinainte de 1989, pe care în ultimii ani o umple de-a valma cu "atenţiile" primite de la studenţi şi angajaţi. După modelul Maghiar, şi-a rostuit cei doi copii, fiicei cumpărându-i un apartament, iar fiului ridicându-i o casă cu patru nivele pe strada Arţarilor. În plus, i-a dat şi barul facultăţii, fără nici o licitaţie. Iar la Boga, Bara şi-a construit o casă de vacanţă cu firma desemnată să lucreze la baza didactică pe care facultatea o are la Gurahonţ. O localitate din Arad unde, în schimb, are casă de vacanţă - ghiciţi? - mâna dreaptă a decanului, asistentul Ghiţă Crainic, cel bănuit că gestionează şpaga în natură primită de la pădurari în schimbul diplomelor de ingineri silvici.

Eşalonul trei

La nivelurile mai joase ale conducerii Universităţii, situaţia nu diferă, decât prin notorietate şi, eventual, suprafaţă locativă. Dacă fostul şi actualul rector sunt de multă vreme în gura lumii datorită funcţiilor, alţii în schimb au scăpat mai uşor. Asta nu înseamnă, însă, că nu există prorectori, decani şi alţi profesori croiţi după chipul şi asemănarea ctitorilor instituţiei.
Tot pe acelaşi deal unde şi-au aglomerat vilele superiorii săi, prorectorul Nicolae Josan are o cochetă casă de vacanţă, construită, ca şi în cazul lui Bara, cu angajaţi de la Universitate. Pe strada Graurilor se află casa fostului director administrativ, Viorel Ghergheleş, iar pe Făcliei reşedinţa mare cât un hotel pe care acesta a făcut-o fiului său, în parteneriat cu actualul director administrativ, Aurel Pleş.
În cealaltă parte a oraşului, în Nufărul, pe terenurile cumpărate de la veteranii de război, se întinde un alt "cartier universitar". Prorectorul Teodor Leuca şi-a tras pe strada Traian Goga o vilă al cărei preţ poate fi doar ghicit ca sărind de 5 miliarde. Două străzi mai încolo, "locuiesc" alte trei cadre universitare: Marius Silaghi - de la Facultatea de Electrotehnică, Maria Durgău - secretara şefă a Universităţii, şi Floare Chipea - decanul Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane.

"Nevăzătorii"

O dovadă în plus că "patronii" universităţii orădene au încălcat cu bună-ştiinţă obligaţia de a-şi face publice averile până la 28 aprilie este desfăşurarea ultimei şedinţe a Biroului de Senat, la 17 aprilie. Dintre toate problemele spinoase de pe ordinea de zi, una singură a fost decisă, şi anume obligaţia ca toate cadrele de conducere să-şi depună declaraţia de apartenenţă sau neapartenenţă la fosta Securitate. De ce nu şi cea de avere?
Singurul dispus să vorbească pe marginea acestui subiect pare a fi prorectorul Cornel Antal, responsabil cu postarea pe site-ul instituţiei a informaţiilor de interes public. Acoperindu-şi tovarăşii din Senat, Antal spune că aceştia nu au nici acum convingerea că intră sub incidenţa legii. "Eu am pregătită declaraţia de avere şi umblu cu ea în geantă de câteva săptămâni. Când conducerea va hotărî să le facem publice, sunt gata să o depun". De altfel, Antal s-a şi "spovedit" pe forumul BIHOREANULUI: "Am o casă cumpărată cu credit ipotecar, o Dacia 1310 şi datorii la bănci. Nu am casă de vacanţă, nu am cabinet privat, nu am butic, nu am depozit bancar, bijuterii"...
"Declaraţia" sui-generis a prorectorului Antal poate echivala cu o timidă încercare de a demonstra că nu toţi universitarii orădeni sunt o apă şi-un pământ. Cu siguranţă, aşa este. Însă, cu o floare nu se face primăvară.

"Educaţia a rămas în tipare vechi, fiind dominată de grupuri de interese bazate pe relaţii clientelare şi de familie, motivate de îmbogăţire ilegală"

Preşedintele EduCer, profesorul Ştefan Vlaston, consideră că învăţământul românesc este bolnav, iar Universitatea orădeană se numără printre marii suferinzi

Facultatea de hoţi

În urmă cu un an, BIHOREANUL dezvăluia că fostul rector Teodor Maghiar fusese trimis în judecată de Curtea de Conturi pentru vina de a fi prejudiciat intenţionat Universitatea cu peste 100 de miliarde de lei. Împreună cu el, au fost găsiţi responsabili şi contabila-şefă Felicia Erdei, directorul administrativ Viorel Ghergheleş şi şefa serviciului Salarizare-Personal Delia Pop.

STUDENŢI PE HÂRTIE. Procurorii financiari descoperiseră că în anul universitar 2003/2004 Teodor Maghiar umflase de trei ori numărul studenţilor, cu scopul de a smulge fonduri mai mari de la buget. Din surplus, s-au acordat salarii şi sporuri nelegale de peste 7 miliarde de lei pentru profesori ca Mircea Ifrim, Ivante Gurzău (de la facultatea de Medicină), Cornel Căpuşan şi Vasile Fanache (de la Litere) etc.

BANI PENTRU CLIENŢI. Tot Maghiar a atribuit fără licitaţie firmei lui Ioan Mintaş (prodecanul de la Mediu) peste 15 miliarde de lei pentru construcţii neefectuate sau pentru lucrări al căror preţ fusese umflat peste cel convenit în contracte. De altfel, Mintaş s-a abonat la banii Universităţii, instituţia plătindu-i peste 70 de miliarde de lei pentru clădirea bibliotecii (foto), rămasă însă nefinalizată.

PE ROL. Procurorii Curţii de Conturi au mai descoperit şi găinării, precum decontarea reparaţiilor şi a pieselor pentru maşinile cadrelor didactice, cum a fost cazul lui Ioan Horga, şeful Departamentului de Relaţii Internaţionale al Universităţii.
În ciuda pagubelor imense înregistrate de Universitate, procesul este tergiversat, astfel încât dosarul se află şi acum pe rolul Tribunalului Bihor.

Maghiar vs Marga

BIHOREANUL a încercat să-i compare la averi pe fostul rector orădean Teodor Maghiar şi fostul rector de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, Andrei Marga. Dacă averea "Unchiului", împărţită şi cu copiii săi, evaluată în terenuri, clădiri şi afaceri, e de ordinul milioanelor de euro, Marga are doar două apartamente, împreună cu soţia, la rândul ei profesor universitar. Mai deţine un VW Golf din 2006, un cont bancar de 1.920 euro în ţară şi un altul de 61.300 euro în străinătate, dar are şi datorii de 42.000 euro.
Punerea în paralel a prestaţiei ştiinţifice a celor doi este inutilă. Marga este un specialist în filozofie, recunoscut pe plan mondial, care a predat în Germania şi SUA, a fost ministru al Educaţiei şi a iniţiat reforma învăţământului românesc. Maghiar e cunoscut doar ca "manager" de Universitate, după ce până la Revoluţie se remarcase ca activist de partid pe sectorul educaţie. Aşadar, o fire mai ironică ar putea găsi justificare averii lui Maghiar: spre deosebire de Marga, el nu a aruncat banii pe cărţi...

Victorie civilă

Obligativitatea declarării averilor de către şefii universităţilor ar fi rămas vorbă goală fără presiunile pe care profesorii şi cercetătorii din Asociaţia EduCer le-au exercitat de-a lungul anilor. Acestea au pornit de la constatarea că scăderea calităţii învăţământului e cauzată nu atât de puţinătatea banilor, cât de corupţie, universităţile fiind conduse de grupuri de interese unite prin lipsa valorii ştiinţifice, înrudirea prin relaţii clientelare şi de familie şi apartenenţa la forţe politice protectoare.
Universitatea orădeană se potriveşte perfect descrierii. De altfel, şi documentele EduCer îi menţionează pe doi dintre şefii instituţiei. Primul e fostul rector Teodor Maghiar, "un produs al şcolii de partid Ştefan Gheorghiu", promotor şi beneficiar al corupţiei transpartinice sub regimurile Iliescu-Constantinescu-Iliescu, prieten la toartă cu toţi miniştrii Educaţiei. Celălalt este decanul Facultăţii de Medicină, Mircea Ifrim, trecut de mult de vârsta pensionării, membru a numeroase academii-fantomă şi parlamentar PRM, care a găurit bugetul Universităţii cu peste 10 miliarde numai prin cazarea sa şi a nevestei (pe care a făcut-o prodecan) la hotel.

Tăcerea mieilor

În timp ce conducerea se scaldă în opulenţă, cadrele didactice de rând sunt obligate să lucreze pe salarii de mizerie, doar pentru că fostul rector Teodor Maghiar a lăsat găuri ce trebuie acoperite. Astfel, încă din toamna lui 2004 există facultăţi unde cadrele nu mai sunt plătite pentru orele suplimentare, cumulul de funcţii şi prestaţia de la masterate. În ianuarie, Senatul a adoptat un plan de redresare aproape ceauşist, care prevede reducerea cu până la 30% a cheltuielilor cu încălzirea, iluminatul, consumul de apă, poştă şi telefonie etc. Sărăcia a devenit atât de cruntă, încât la şedinţa din 17 aprilie, Biroul Senatului a decis chiar şi concedierea a cinci dintre angajaţii Departamentului Mass-Media, care se ocupă cu editarea fantomaticei reviste a Universităţii - Impact. Mai grav este, însă, că în aceeaşi şedinţă, şefii Universităţii au hotărât şi mărirea normei cadrelor didactice cu 3 ore peste limitele prevăzute în Legea privind statutul cadrelor didactice. În ciuda curbelor de sacrificiu, liderul sindical, conferenţiarul Constantin Ionescu (el însuşi prodecan la Facultatea de Construcţii), nu îndrăzneşte să mişte în front, chiar dacă rectorul şi cei şase prorectori iau lunar salarii de 650 milioane de lei, aproape cât 100 de asistenţi universitari la un loc...