de Raluca Avram

Uşa se deschide încet. Lumina pală abia dacă taie întunericul din încăperea încărcată cu rafturi, cutii şi păsări împăiate. Peretele din stânga e "tapetat" cu uşi late de-un metru. Nici nu bănuieşti că în spatele lor se ascund... ouă. Atât de multe încât, de-ar fi de aceeaşi mărime, n-ar încăpea nici în 450 de cofraje.

BIHOREANUL dezvăluie, în exclusivitate, secretul camerei din Muzeul Ţării Crişurilor care adăposteşte cea mai mare colecţie de ouă din Europa Centrală şi de Est!

Cea mai tare

Ochii muzeografului strălucesc când vine vorba de colecţia oologică. "Este cea mai mare din partea asta a Europei", spune mândru Marton Venczel, şeful secţiei de Ştiinţe Naturale a Muzeului Ţării Crişurilor. Colecţia numără aproximativ 14.500 de piese, stocate minuţios, cu fişe ce precizează specia din care fac parte, precum şi locul de provenienţă, în cazul celor care se cunosc. "Există multe ouă care aparţin speciilor exotice, dar 80% din colecţie reprezintă fauna din România. Unele sunt mărturii <vii> ale speciilor dispărute", spune Venczel.

Rara avis

Muzeul orădean se poate lăuda cu ouă de păsări care nu cuibăresc la noi în ţară, sunt rare sau chiar au dispărut. Astfel, în colecţie există şi un ou de tinamu, o specie foarte rară care trăieşte în America Centrală şi de Sud. Tot din categoria "rarităţi" sunt şi cele două ouă de cazuar, o specie înrudită cu struţul şi originară din Noua Guinee. "Avem ouă de vultur negru, vultur sur şi de cocor, păsări care nu mai cuibăresc la noi de la începutul secolului trecut. Deosebite sunt şi ouăle de Alca Torda, o specie din nordul Europei. Nu trăieşte la noi în ţară, dar în veacul trecut au fost văzute şi în apele Bihorului câteva exemplare", spune Venczel. Colecţia cuprinde şi ouă al căror diametru nu depăşeşte un centimetru. De pildă, cele de ochiul-boului, o pasăre care trăieşte în zonele de deal şi de munte, au un diametru de... 8 mm.

Protecţie maximă

Deşi ar trebui să fie motiv de laudă, nu mulţi ştiu de colecţia de la Muzeul Ţării Crişurilor, iar cei care au văzut-o sunt şi mai puţini. Pentru că sunt foarte fragile, ouăle sunt "interzise" publicului larg. "Sunt scoase doar cu prilejul unor expoziţii tematice, temporare, dar şi atunci numai câteva sute. Undele luminoase şi cele electromagnetice le distrug. Pentru că lumina bliţului le-ar deteriora, nu lăsăm nici să fie fotografiate, decât în cazuri excepţionale. Tot pentru protecţie, lumina din încăperea în care e ţinută colecţia e mai slabă, galben spre roşu", explică Venczel. Şi sertarele care adăpostesc ouăle sunt special amenajate, majoritatea fiind acoperite cu sticlă. Cele mai mari sunt ţinute pe un strat protector din vată, compartimentele pentru cele mici sunt de dimensiunea unei cutii de chibrituri, iar ouăle minuscule sunt păstrate în... eprubete.

De nepreţuit

Nu doar depozitarea ouălor necesită măsuri speciale, ci şi colectarea lor din cuiburi. "Gălbenuşul şi albuşul se scot cu ajutorul unui dispozitiv special, un fel de <tirbuşon> care are mai multe dimensiuni, în funcţie de mărimea oului. Trebuie o atenţie sporită, deoarece dacă deschizătura e prea mare, oul se distruge", explică Marton Venczel.
Muzeograful spune că nu se ştie exact cât valorează colecţia pe care o are în grijă, dar cu siguranţă nu puţin. "Preţul unui ou ar putea ajunge la câteva sute de euro. Dar, dacă mai are şi inscripţii, este vechi şi este mai mare, preţul ar putea să se dubleze sau chiar să se tripleze".
Pentru că de la ultima evaluare (în anul 1968 erau 13.812 ouă) colecţia s-a îmbogăţit, muzeografii s-au apucat de un nou inventar. "Lucrăm la stocarea datelor în calculator, pentru a şti cu precizie dimensiuni, specii şi numărul exact de exemplare", zice Venczel. Ca o cloşcă grijulie, muzeul îşi numără ouăle. Iar la câte are, va dura ceva...

Recorduri

l Cea mai mare colecţie oologică din Europa se găseşte la Natural History Museum din Marea Britanie (1.000.000 de exemplare)

l Cel mai vechi ou din lume se află la un muzeu din New York. Este de dinozaur şi are 120 milioane de ani

Din trei părţi

Majoritatea ouălor de la Muzeul Ţării Crişurilor provin din colecţia particulară a biologului Ladislau Dobay, care a trăit între anii 1873 şi 1943. Deşi se presupune că iniţial număra circa 30.000 de ouă, după moartea lui Dobay colecţia a stat prin pivniţe şi poduri, multe fiind distruse. În urma unei donaţii făcute de urmaşii lui Dobay, la muzeul orădean au ajuns, în 1960, 8.770 de exemplare. Ulterior, alte 982 de exemplare din colecţia Dobay au fost recuperate de la o şcoală din Târnăveni, iar apoi, cu ajutorul doctorului bihorean Ernest Andrassy, prieten cu Dobay, au mai fost aduse 520 de ouă rămase în custodia văduvei lui Dobay. Restul colecţiei de la Muzeul Ţării Crişurilor provine din donaţia dr. Ernest Andrassy, şi el mare colecţionar, şi din colectările muzeografilor orădeni.