 |
 |
|
MUZEU... CU OUĂ |
21 Martie 2005 | |
 |
|
|
|
 |
 | |
Ușa se deschide încet. Lumina pală abia dacă taie întunericul din încăperea încărcată cu rafturi, cutii și păsări împăiate. Peretele din stânga e "tapetat" cu uși late de-un metru. Nici nu bănuiești că în spatele lor se ascund... ouă. Atât de multe încât, de-ar fi de aceeași mărime, n-ar încăpea nici în 450 de cofraje.
BIHOREANUL dezvăluie, în exclusivitate, secretul camerei din Muzeul Țării Crișurilor care adăpostește cea mai mare colecție de ouă din Europa Centrală și de Est!
Cea mai tare
Ochii muzeografului strălucesc când vine vorba de colecția oologică. "Este cea mai mare din partea asta a Europei", spune mândru Marton Venczel, șeful secției de Științe Naturale a Muzeului Țării Crișurilor. Colecția numără aproximativ 14.500 de piese, stocate minuțios, cu fișe ce precizează specia din care fac parte, precum și locul de proveniență, în cazul celor care se cunosc. "Există multe ouă care aparțin speciilor exotice, dar 80% din colecție reprezintă fauna din România. Unele sunt mărturii <vii> ale speciilor dispărute", spune Venczel. |
 |
 |
 |
 |
|
 |
 | | LA ÎNGHESUIALĂ. Eprubeta din imagine adăpostește un... cuib. A fost colectat în 1905 din Bălăușer, pe Valea Târnavei Mici. Oul mai mare, cel cu pete, e de cuc, iar restul sunt ouă de florinte, cu un diametru de 9 mm |
Rara avis
Muzeul orădean se poate lăuda cu ouă de păsări care nu cuibăresc la noi în țară, sunt rare sau chiar au dispărut. Astfel, în colecție există și un ou de tinamu, o specie foarte rară care trăiește în America Centrală și de Sud. Tot din categoria "rarități" sunt și cele două ouă de cazuar, o specie înrudită cu struțul și originară din Noua Guinee. "Avem ouă de vultur negru, vultur sur și de cocor, păsări care nu mai cuibăresc la noi de la începutul secolului trecut. Deosebite sunt și ouăle de Alca Torda, o specie din nordul Europei. Nu trăiește la noi în țară, dar în veacul trecut au fost văzute și în apele Bihorului câteva exemplare", spune Venczel. Colecția cuprinde și ouă al căror diametru nu depășește un centimetru. De pildă, cele de ochiul-boului, o pasăre care trăiește în zonele de deal și de munte, au un diametru de... 8 mm.
Protecție maximă
Deși ar trebui să fie motiv de laudă, nu mulți știu de colecția de la Muzeul Țării Crișurilor, iar cei care au văzut-o sunt și mai puțini. Pentru că sunt foarte fragile, ouăle sunt "interzise" publicului larg. "Sunt scoase doar cu prilejul unor expoziții tematice, temporare, dar și atunci numai câteva sute. Undele luminoase și cele electromagnetice le distrug. Pentru că lumina blițului le-ar deteriora, nu lăsăm nici să fie fotografiate, decât în cazuri excepționale. Tot pentru protecție, lumina din încăperea în care e ținută colecția e mai slabă, galben spre roșu", explică Venczel. Și sertarele care adăpostesc ouăle sunt special amenajate, majoritatea fiind acoperite cu sticlă. Cele mai mari sunt ținute pe un strat protector din vată, compartimentele pentru cele mici sunt de dimensiunea unei cutii de chibrituri, iar ouăle minuscule sunt păstrate în... eprubete. |
 |
 |
 |
 |
|
 |
 | | MARE ȘI VECHI. Muzeograful Marton Venczel spune că în colecția de la Muzeul Țării Crișurilor sunt ouă care au peste 100 de ani. Cel mai vechi dintre ele, care este totodată și cel mai mare, are 15 cm lungime și aparține unui struț african. Potrivit inscripțiilor de pe el, oul a fost colectat din Sahara egipteană, în februarie 1860. În stare naturală, ar cântări în jur de un kilogram, dar golit, greutatea lui e de circa 100 de grame |
De neprețuit
Nu doar depozitarea ouălor necesită măsuri speciale, ci și colectarea lor din cuiburi. "Gălbenușul și albușul se scot cu ajutorul unui dispozitiv special, un fel de <tirbușon> care are mai multe dimensiuni, în funcție de mărimea oului. Trebuie o atenție sporită, deoarece dacă deschizătura e prea mare, oul se distruge", explică Marton Venczel. Muzeograful spune că nu se știe exact cât valorează colecția pe care o are în grijă, dar cu siguranță nu puțin. "Prețul unui ou ar putea ajunge la câteva sute de euro. Dar, dacă mai are și inscripții, este vechi și este mai mare, prețul ar putea să se dubleze sau chiar să se tripleze". Pentru că de la ultima evaluare (în anul 1968 erau 13.812 ouă) colecția s-a îmbogățit, muzeografii s-au apucat de un nou inventar. "Lucrăm la stocarea datelor în calculator, pentru a ști cu precizie dimensiuni, specii și numărul exact de exemplare", zice Venczel. Ca o cloșcă grijulie, muzeul își numără ouăle. Iar la câte are, va dura ceva... |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
 |
Din trei părți
Majoritatea ouălor de la Muzeul Țării Crișurilor provin din colecția particulară a biologului Ladislau Dobay, care a trăit între anii 1873 și 1943. Deși se presupune că inițial număra circa 30.000 de ouă, după moartea lui Dobay colecția a stat prin pivnițe și poduri, multe fiind distruse. În urma unei donații făcute de urmașii lui Dobay, la muzeul orădean au ajuns, în 1960, 8.770 de exemplare. Ulterior, alte 982 de exemplare din colecția Dobay au fost recuperate de la o școală din Târnăveni, iar apoi, cu ajutorul doctorului bihorean Ernest Andrassy, prieten cu Dobay, au mai fost aduse 520 de ouă rămase în custodia văduvei lui Dobay. Restul colecției de la Muzeul Țării Crișurilor provine din donația dr. Ernest Andrassy, și el mare colecționar, și din colectările muzeografilor orădeni. |
 |
 |
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|