Un mare maestru în karate ar bate un boxer de categoria grea? Între un luptător Muay Thai şi un judoka, cine ar câştiga? Nu ştie nimeni. Pentru asta, japonezii au inventat "Pride". Un fel de bătaie de stradă adusă în ring, în care e permis să dai şi să sângerezi în toate stilurile de luptă posibile...

300 de kilograme de furie şi muşchi zgâlţâie ringul. Loviturile cad, oasele trosnesc. O eschivă, un croşeu şi lunganul zboară în cap, la podea. Sala urlă!
Judoka Alexandru Lungu, primul român invitat să lupte la Campionatele de Luptă Pride din Japonia, a fost la un pas să dea, în secunda 3 a primei reprize, cel mai rapid KO din istoria competiţiei. "Când l-am văzut căzut jos, ameţit, trebuia să sar pe el cu pumnii. Nu se putea apăra şi arbitrul ar fi oprit meciul. Dar n-am ştiut să profit. În 20 de ani de sport după reguli stricte mi-a intrat în reflex să-l prind, nu să-l lovesc, aşa că m-am dus la el să-l imobilizez", povesteşte Sandu. Orădeanul a pierdut meciul, două minute mai târziu, în urma unei serii de pumni la ceafă. Acum aşteaptă revanşa...

Uriaşul nostru

Aici eşti chemat sau rămâi pe afară. În Pride FC (Campionatele de Lupte Pride) din Japonia sunt invitaţi să lupte doar durii planetei, pentru că regulile sunt mai mult orientative, de genul "nu muşca" sau "nu-i scoate ochii". "Aici ajung doar cei care înseamnă ceva pentru sporturile din care provin, indiferent că e vorba de judo, lupte, box sau karate", povesteşte fostul campion mondial de judo, Alexandru Lungu.
La cei 31 de ani ai săi, Sandu, cum îi spun prietenii, este primul român invitat în Pride. Înalt de 182 de centimetri şi cântărind 170 de kilograme, orădeanul a trezit atenţia japonezilor în 1996, când a reuşit să bată prin ippon legenda vie a categoriei plus 100 kilograme, David Douillet. Francezul a dominat ani în şir toate competiţiile, inclusiv în ţara judo-ului, aşa că victoria lui Lungu a rămas vie în memoria japonezilor până astăzi!
Cu spatele lat ca intrarea într-un supermarket şi braţele masive ca nişte stâlpi de casă, Sandu inspiră forţa unei locomotive electrice. Cu un record de forţă de 350 kilograme din "împins de la piept", tânărul combină explozia loviturilor de pumn cu agilitatea din judo într-o maşină de luptă de-a dreptul mortală.

Doboară oricum!

Pentru meciul desfăşurat pe 23 octombrie în Tokyo, la celebra sală Saitama Super Arena, Sandu s-a antrenat două luni. "Am aflat de invitaţie destul de târziu. Am reuşit să cobor 15 kilograme, dar ar fi trebuit să ajung măcar la 160 de kilograme ca să fiu mai în formă. E imposibil, însă, să slăbeşti 30 de kilograme aşa de repede fără să-ţi distrugi sănătatea", zice luptătorul.
Sandu şi-a reluat antrenamentele după trei ani de când se retrăsese din viaţa competiţională şi a muncit pe brânci sub îndrumarea prietenilor săi, Sorin Caba, maestru Muay Thai, şi Ion Marin, campion de culturism. "Din păcate nu prea am adversari pe măsura mea. Şi apoi la sală te baţi cu prietenii, nu mergi până la capăt să-i faci KO...".
În Pride bătăile sunt super-solicitante, iar antrenamentele dezumanizante. "Trebuie să ştii de toate. Începi cu jiu-jitsu brazilian, cu prize pe braţe şi gât, luptă la sol şi în picioare, apoi <dai drumul> la braţe cu lovituri de box, iar în final trebuie să stăpâneşti tehnica de picioare din artele marţiale. Nu există sport mai complex!", zice Sandu. Şi nici mai periculos!

Uriaşul vs. Colosul

Pe lângă Pride, ruleta rusească pare o joacă de copii. Acolo măcar "sfârşitul" intervine rapid. Aici, însă, cei mai tari bărbaţi din lume se bat minute în şir până unul cade. Şi se bat din nou, la podea. La sfârşit, unul rămâne lat, iar celălalt pleacă grav rănit. "Când rămâne luminat numai ringul şi arbitrul dă drumul la luptă, nu te mai uiţi în faţă cine e, cât e de mare, cât e de <rău>. Te gândeşti doar cum să dai din tine tot, să învingi".
Sandu l-a înfruntat pe englezul James Thompson, în faţa a 50.000 de spectatori. "Avea cam 125 de kilograme, numai muşchi, şi era cu un cap mai mare ca mine. Nu mi-a fost nici o clipă frică de el, am avut doar uşoare emoţii pentru că n-am mai luptat niciodată în faţa atâtor oameni", zice orădeanul. Poreclit Colosul, englezul în vârstă de 27 de ani s-a antrenat şase luni pentru meciul cu Lungu. Luptător profesionist, englezul are deja mai multe meciuri la activ în sistem K1 şi Pride. Acestea i-au adus o faimă de bătăuş care "merge peste adversar" din prima secundă de meci. Cu Sandu nu i-a mers!

Fără milă

În secunda a treia din meci, orădeanul a fost la un pas de a câştiga prin KO. L-a pierdut însă... mila. "Când l-a văzut pe englez jos, în loc să urce pe el cu picioarele, cum fac toţi ceilalţi, Sandu s-a dus să-l imobilizeze. Normal că, luptător experimentat, Thompson s-a lăsat pe spate apărându-se cu picioarele. El s-a odihnit, Sandu a obosit", povesteşte Ion Marin, membru în staff-ul tehnic al orădeanului. Romeo Balogh Wittman, tânărul care a stat în colţul ringului, crede că pe Sandu l-a pierdut... sportivitatea. "În Pride, dacă nu-ţi dai frâu liber instinctelor huliganice, eşti pierdut. Dacă Sandu îi trăgea un singur picior în cap, aşa, urât, ca-n curtea şcolii, lupta se termina. N-a făcut-o din sportivitate şi nu a avut decât de pierdut".

Revanşa

Alexandru Lungu a pierdut meciul în minutul trei din meci. Mult mai greu decât adversarul, orădeanul a obosit mai repede şi a fost împins printre corzile ringului. Colosul nu i-a dat nici o şansă. Englezul l-a lovit continuu în ceafă, pe la spate, până arbitrul a oprit lupta.
Dar Sandu nu-i poartă pică. "De vină a fost lipsa mea de experienţă. Am avut meciul în mână şi am pierdut pe mâna mea". Este însă convins că a învăţat mult din această înfrângere, pe care a pus-o deja la temelia viitoarelor victorii. Aşteaptă doar să fie invitat iar. Acolo unde nu există nici milă, nici îndurare. În Pride!

"Free fight-ul e foate distructiv. Mănuşile sunt făcute mici, să protejeze mâna care loveşte, nu capul care încasează. Nu poţi să faci asta fără să iei pumni, iar cu timpul se simte. Nu mi-aş lăsa în nici un caz copilul la aşa ceva"

Alexandru Lungu

Campionul

Alexandru Lungu (foto) s-a născut pe data de 3 septembrie 1974, la Oradea. Descoperit de Marius Vizer, este unul dintre cei mai valoroşi sportivi din istoria judo-ului românesc. În palmaresul său figurează titlurile de campion mondial şi european de tineret, medalie de bronz la Campionatele Europene de seniori, medalie de bronz la Campionatele Mondiale Militare, titlul de campion balcanic, câştigător al unor turnee internaţionale de categoria A. A fost component al echipei Liberty Oradea, care a câştigat în anul 1999 Cupa Campionilor Europeni. De asemenea, a participat la Olimpiada de la Atlanta 1996, unde a ocupat locul 9. Luptător complex, Sandu a încercat şi alte discipline, reuşind în anul 2000 să cucerească titlul de campion mondial la sambo, o combinaţie dintre lupte şi judo. Căsătorit de cinci ani, tânărul orădean are o fiică în vârstă de trei ani şi zece luni, Alexandra-Jessica, iar din dragoste faţă de fetiţă şi-a tatuat pe braţe prenumele acesteia.

Ringul giganţilor

Pride-ul este pentru cine vrea să vadă sânge. Campionatele Pride fac parte din genul de lupte care au apărut la începutul anilor '90 sub denumirea "free fight" deoarece, pentru un plus de spectaculozitate şi agresivitate, combină lupta clasică din picioare (box, kickbox) cu lupta la sol (lupte, judo sau jiu-jitsu). Noul stil a avut o priză fantastică la public, care a putut vedea campioni de box înfruntând maeştri de arte marţiale, şi s-a extins curând în toată lumea. Dacă la început nu existau principii sau categorii de greutate aproape deloc, treptat s-au introdus reguli minimale pentru a transforma mişcarea într-un sport.

Până la capăt

Prima gală Pride s-a ţinut pe 11 octombrie 1997 la Tokyo, unde s-au bătut brazilianul Rickson Gracie (maestru jiu-jitsu, multiplu campion în competiţii free-fight) şi japonezul Nobuhiko Takada (campion în wrestling-ul profesionist). În Pride se luptă cu mănuşi mici, cu degete, pentru a avea priză în lupta la sol. Un meci durează 20 de minute, cu o primă repriză de 10 minute şi alte două de câte 5 minute, cu pauze de 2 minute între ele. De asemeni, există doar două categorii de greutate: sub şi peste 93 de kilograme. Meciurile se pot termina doar prin abandonul adversarului, KO sau KO tehnic. Dacă, prin absurd, timpul s-a scurs iar ambii luptători sunt încă în picioare, învingătorul este desemnat de un juriu format din trei arbitri.