de Dan Simai

Sunt nişte ţânci şi au câştigat în faţa unor soldaţi în toată regula. Au avut la picioare armata română, ba chiar au şi făcut băşcălie de ea!

Copiii din trupa de teatru Mini Thalia a Cercului Militar Oradea s-au întors acoperiţi de glorie de la Festivalul de umor cazon "Podul Minciunilor". Organizat la Sibiu, în perioada 12-15 aprilie, concursul a reunit cele mai tari trupe de teatru cazon din ţară. Nu destul de tari însă pentru mini-cătanele orădene!

Victorie totală!

Pe lângă "copiii lui Ingrid", iepuraşul Duracell e lent ca o broască ţestoasă. "Trebuie să aibă tot timpul o ocupaţie, altfel nu rezişti cu ei", recunoaşte actriţa Ingrid Dimofte, coordonatorul trupei de teatru Mini Thalia. Sunt veseli şi neastâmpăraţi. Până la teatru. "În spectacolul de dinaintea festivalului, Sergiu îşi interpreta monologul şi deodată aud un urlet înfiorător: <Innngrid!> Se oprise şi se uita după mine. Uitase textul! Am crezut că înnebunesc. La festival, însă, n-a avut pic de emoţii. A aşteptat trei ore şi jumătate, costumat în cămaşă de forţă, să-i vină rândul pe scenă, dar şi-a intrat în rol atât de bine, încât publicul râdea în hohote".
Pentru interpretarea plină de haz a unui text adaptat după "Dragoste bolnavă" de Ion Băieşu, Sergiu Ştiube a câştigat premiul pentru monolog satiric. Premiul pentru duet a revenit tandemului Antonio Purv - Anca Toda. Fata "a scos din sărite" toată ofiţerimea din sală cu plânsul ei enervant, când a jucat rolul unei soţii isterice într-o adaptare după piesa "Nervi" de Băieşu. "Nici măcar n-a trebuit să mă chinui", îşi aminteşte Anca râzând. Mai mult, calitatea interpretării le-a adus celor zece copii orădeni chiar şi marele premiu al festivalului.

Toţi pentru unu'...

"Mini-thalienii" au între 6 şi 14 ani. Mezinul trupei e Civilă. Dan Puşcan (foto) s-a ales cu această poreclă pentru că, militar adevărat, pronunţă "civil" doar la feminin. Decanul de vârstă este blajinul Antonio Purv.
Mini Thalia funcţionează ca un pluton. A greşit unul, plătesc toţi! "Când fac prostii, îi pun la culcaturi şi genoflexiuni ca-n armată. Nu există vină individuală", zice Ingrid. Fiecare are îndatoriri "după grad". "La Sibiu am ştiut în orice clipă cine are grijă de fetiţe şi cine răspunde de <Civilă>. Fetele i-au dat să mănânce, iar băieţii l-au culcat. N-a fost o clipă nesupravegheat".
Ca să fie o trupă, copiii fac exerciţii de încredere: urcă, pe rând, pe masă şi îşi dau drumul pe spate în braţele colegilor. "Trebuie să fie uniţi. Dacă nu au încredere unii în alţii aici, nu vor avea nici pe scenă. Se vor teme că uită, că nu au puterea să improvizeze", zice Ingrid. Ţâncii adoră exerciţiul. Cei mai mari, nu...

Vreau în armată!

Ingrid spune că Sergiu (foto), vedeta trupei, tremură de câte ori trebuie să-şi dea drumul. "Nu-i adevărat", bravează el. Imediat, se şi caţără pe fereastră şi se lasă să cadă în braţele colegilor. Nu şi-ar dezamăgi profesoara în ruptul capului. E prietena lui cea mai bună. Bărbat adevărat, Sergiu e hotărât să facă armata, când va creşte. Chiar şi dacă nu va mai fi obligatorie! "Armata te disciplinează şi toată lumea spune că eu că am nevoie de disciplină", râde puştiul. Adevărata lui pasiune rămâne însă teatrul. Sergiu vrea să ajungă actor, chiar dacă nu se poate trăi din asta. "Ce să-i faci. Îmi plac aplauzele...", oftează puştiul. Sunt singurele palme care nu dor. Nu ca-n armată...

"Armată ca-n Bihor, nu găseşti niciunde,
De armată poţi fugi, dar nu te poţi ascunde.
Viaţă de viaţă,
Începe dimineaţă,
Când loveşti câte-un Carpaţi
Cu colegii pensionaţi.
Şi nu faci înviorare,
Iei o duşcă că-i mai tare,
De pălincă iei o doză,
Şi viaţa e mai roză"

fragment dintr-un moment satiric al trupei Mini Thalia despre armata din Bihor

Actor la mătură

Clujeancă de origine, Ingrid Dimofte s-a stabilit în Oradea în urmă cu patru ani şi a luat frâiele trupei Mini Thalia în 2002. Absolventă a Facultăţii de Actorie din Oradea, Ingrid este astăzi studentă în primul an la Kinetoterapie. Ca să se întreţină, lucrează ca... femeie de servici. "Nu mi-e ruşine să muncesc. Mulţi spun <Aşa ceva nu se face. E mult sub statutul de actor>. Mie nu-mi pasă. Sunt bani cinstiţi, iar programul îmi permite să îmi văd de facultate".
Ingrid repetă cu copiii de două ori pe săptămână la Cercul Militar, iar înainte de spectacol, zilnic. "Sunt plini de căldură şi energie pozitivă. Oricât ai fi de obosit, îţi revii imediat ce lucrezi cu ei", spune tânăra. La spectacole, Ingrid are emoţii mai mari decât copiii. "Ca să fiu sigură că o să iasă bine, le împart eşarfe, bluze sau inele de-ale mele, numai să le poarte noroc", spune actriţa. Şi funcţionează!