de Dan Simai

Tinerii orădeni au fost educaţi să nu mai creadă în cultură. Conform unui sondaj făcut anul trecut, 79% dintre tineri urmăresc programele TV, 54% preferă radioul şi doar 29% deschid o carte. Dacă 39% din tineri merg la cinematograf o dată pe săptămână, doar 9% aleg teatrul. Şi ăia o dată pe lună!

Între a finanţa o echipă de fotbal mediocră sau o antologie a poeţilor bihoreni, Primăria Oradea va alege fotbalul. La cărţi nu se pricepe chiar toată lumea... Municipalitatea investeşte de 11 ori mai mult în fotbal decât în toate proiectele culturale. FC Bihor va înghiţi anul acesta 44 miliarde de lei, în vreme ce pentru cultură rămân firimiturile: 4 miliarde de lei. Explicaţia şefilor din Primărie e paralelă cu cultura. "Dacă vrem să oferim orădenilor spectacol, trebuie să finanţăm clubul, astfel încât echipa să poată face spectacol", spune directorul economic Emilian Sala. Între timp, adevăratele spectacole devin "serbări şcolare", adresate unui grup restrâns de prieteni ai artiştilor...

Sportul-rege

Judecând după modul în care Primăria împarte fonduri pentru fotbal şi cultură, Oradea "se becalizează" încet, dar sigur. Conducerea Primăriei spune că a fost nevoită să aleagă fotbalul. "Clubul FC Bihor este al nostru. Dacă l-am luat, trebuie să-l finanţăm, în speranţa că această investiţie se va amortiza într-o zi", zice Emilian Sala, directorul economic al Primăriei. Consilierul Mircea Matei, preşedintele Comisiei pentru Cultură a Consiliului Local, e chiar mai tranşant: "În clubul de fotbal suntem acţionari, dar în cultură nu. Noi doar o încurajăm". Cam cât sprijin este într-o bătaie pe umăr...

Meniul "de aur"

Scriitorul şi consilierul local Mircea Bradu (foto) spune că, oricâţi bani ar avea, "Primăria nu va putea niciodată tipări cât se scrie în Bihor". Din acest motiv, aleşii orădenilor "selectează" doar cele mai bune proiecte care sunt supuse atenţiei lor. Iar aici apare o altă problemă. Deşi puţini, banii pentru cultură nu ajung întotdeauna unde trebuie. De pildă, finanţează cărţi de... bucate. Astfel, Primăria a alocat 40 de milioane de lei pentru tipărirea "Cărţii de Aur" a fostului Restaurant Oradea, volum în care personalităţi ca actorul Ioan Caramitru şi Prea Fericitul Patriarh Teoctist laudă sarmalele şi ţuica "doamnei Maricica", celebra şefă a localului. Asta în vreme ce un proiect privind înregistrarea unui CD cu sonete ale unor poeţi bihoreni, români şi maghiari, a fost respins! După cum au fost alese proiectele care vor fi sprijite de Primărie, nici nu este de mirare că lista a fost contestată de concurenţi. Ca să fie linişte, aceasta va fi aprobată de Consiliul Local, în şedinţa de la sfârşitul acestei luni.

Unde-s spectatorii?

La cum încurajează Primăria gustul pentru cultură, orădenilor li s-a acrit până şi de teatru. Astăzi, Teatrul de Stat din Oradea a ajuns în situaţia paradoxală ca secţia maghiară, cu un public potenţial de trei ori mai redus decât secţia română, să aibă încasări aproape duble. Dacă în primele şase luni ale acestei stagiuni secţia română a încasat 352 milioane de lei, secţia maghiară a trecut de 530 de milioane. Motivele sunt multe. Lucian Silaghi (foto), director al teatrului, spune că "nu sunt suficiente spectacole". Indignat, Silaghi a ordonat să se pună în scenă mai multe spectacole şi să se organizeze mai multe reprezentaţii. Mircea Bradu, care a fost directorul teatrului înainte de 1989, crede însă că "nu sunt destui spectatori. Înainte existau abonamentele pentru elevi. Acestea aduceau un venit în plus la bugetul teatrului şi creau gustul tinerilor pentru spectacol. Acum nu se mai formează un public nou. Mulţi părinţi nu îşi lasă copiii la teatru, spunând că pot vedea gratis un film la televizor. Autorităţile locale nu au cum scoate teatrul din această fundătură".
Pentru administraţia locală, cultura e ca brelocul la chei. Se poate şi fără. Comparată cu fotbalul, soarta culturii orădene a fost pecetluită: nu primeşte bani pentru că nu aduce public şi nu aduce public pentru că e subfinanţată. Un cerc vicios...

Se poate!

Paradoxal, dar filarmonica orădeană a ştiut să evite capcana în care a căzut teatrul. Filarmonica de Stat Oradea şi-a atras tinerii de partea ei, asigurându-şi viitorul public. "Muzica s-a scos din programele şcolare, aşa că am fost pe la toate liceele şi le-am propus elevilor să îşi facă abonamente. Cei mai mulţi au acceptat", spune directorul artistic Corneliu Cristea. Astăzi, sunt abonaţi la filarmonică 800 de elevi şi 300 de adulţi. În fiecare stagiune se ţin 40 de concerte, fără cele educative dedicate doar elevilor.

Se trag obloanele!

Cultura este o marfă care nu se vinde. Pentru că este mai eficient să dea spaţiile în chirie decât să ţină o librărie, reţeaua Librarul îşi închide pe rând  punctele de desfacere din oraş. "Reţeta" nu este originală. RADEF şi-a dat deja în chirie toate sălile din Bihor. Cinematograful Libertatea a fost atribuit anul trecut prin licitaţie unui investitor din Cluj, care vrea să amenajeze aici un casino în stil american, iar Cinematograful Transilvania a fost închis de anul acesta pentru renovare. Şi închis a rămas. "Aştept să văd ce va decide conducerea de la Timişoara să facă cu <Transilvania>: o va vinde, o va da în chirie, o va reintroduce în circuit... Deocamdată nu se ştie nimic", spune Ionela Maliţa, rămasă singurul angajat al RADEF în Bihor.