Când un bărbos cu plete şi batic, cu blugii tăiaţi şi bocancii plini cu lanţuri coboară de pe motocicletă, lumea îl priveşte cu dezgust: "Cine ştie cu cine tocmai s-a bătut"... Puţini se gândesc că, îndărătul "accesoriilor", se poate afla un om deosebit de ceilalţi doar prin... preferinţele muzicale.

"Oraşul e sec, fără culoare şi fără muzică". Asta a constatat Jancsek Gyula când s-a întors acasă, după ani buni petrecuţi la muncă în străinătate. Ascultă rock de când se ştie şi l-a deranjat că nu a găsit nicăieri un local în care să meargă muzica preferată. Aşa că a deschis el unul!

Pe-un picior de plai...

Gyula a fugit din România în toamna lui 1988. În Ungaria şi Austria, pe toate drumurile pe care a umblat ca şofer, asculta rock, muzica preferată a camionagiilor. "Existau chiar localuri tipice, în care bărboşii cu motociclete şi cu enşpe mii de piercing-uri puteau să-şi asculte muzica, fără nici un fel de constrângeri". Kocka, cum îi zic prietenii, şi-a dorit ceva asemănător şi-n oraşul natal, iar familia l-a înţeles. Soţia şi fiica de 13 ani, care locuiesc în Austria, acceptă ca el să-şi dedice majoritatea timpului afacerii. Mai vin ele, mai pleacă el...
La cei 45 de ani ai săi, Gyula n-arată a rocker, dar cu siguranţă e. Îl doare-n cot de prejudecăţi. Chiar dacă lumea are tot felul de idei, el unul nu crede că dacă cineva are plete, piercing-uri şi pantaloni de piele, e clar... posedat. "Dimpotrivă, de multe ori sub tricoul rupt şi desenat cu cranii, se ascunde un suflet sensibil, mai civilizat decât unul aranjat, cu cravată şi cu diplomat".

Cu vecinii de la bloc

La sfârşit de săptămână, pivniţa dă pe dinafară. Rockerii, jazzmanii şi bluesmanii se adună să bea bere şi să asculte muzică "adevărată". Adică orice fel de rock. De la cel mai soft, până la cel mai tare. Metallica, Iron Maiden, Queens of the Stone Age, Torquemada, Six Feet Under, AC/DC sau Offspring menţin tonusul în fiecare seară. Pâinea cu untură, cu ceapă sau ardei iute, unica specialitate a "bucătarului", a devenit emblema culinară a rockerilor. Dacă nu mai e loc la mese, tinerii se aşază pe jos şi beau "suc la halbă", ştergând podelele cu pletele lor. Majoritatea sunt studenţi sau elevi.
Noemi are 17 ani şi vine aici de când s-a deschis: "Îmi place foarte mult, aici mă întâlnesc cu toţi prietenii mei. E bine că ne lasă să dansăm pe orice muzică vrem noi. E singurul loc din oraş unde ne distrăm cu adevărat". Şi Marc se simte-n largul lui stând pe podea. E prins de atmosferă. Cu-o bere în mână fredonează o melodie ce tocmai a început.

Nevoie de spaţiu

Roxana e cea mai mică din gaşca ei, dar se declară rockeriţă înrăită. N-a împlinit încă 16 ani, însă trupe dure ca Torquemada, Six Feets Under sau Offspring o fac să se simtă-n largul ei. Are o singură problemă. Localul e prea mic pentru... pogo. Doar atunci când orădenii de la Torquemada, preferaţii ei, au cântat la "Hoochie Coochie Man", s-au apropiat de... perfecţiune: "Toată lumea din local a dansat pogo! Mesele şi scaunele zburau pe sus. Patronul a încremenit în prima fază, dar a zis că, până la urmă, asta-i atmosferă de rockotecă". "Ne-am dori ca localul să devină o adevărată rockotecă, să fie spaţiu mai mare. Am putea face pogo, ar veni mai multe formaţii rock... Cred că ne-am muta cu toţii aici".
Unii zic că nu e rockotecă în adevăratul sens al cuvântului. Alţii că, dimpotrivă, este cea mai tare din câte au mai fost prin Oradea. Cert e că în "pivniţa" de pe Eminescu 8, rockerii orădeni şi-au găsit refugiul. Nu-i mai bate nimeni la cap. Sunt doar ei, cu muzica lor, cu berea, pâinea unsă şi, bineînţeles, cu... pogo!

	CA-N CANNES