de Dan Simai

Fericiţi că au un papă german, agricultorii bavarezi i-au trimis Sanctităţii Sale Benedict al XVI-lea un coş cu... sparanghel. Supranumit "aristocratul legumelor", planta trece drept delicatesă în Germania. Şi nu numai...

Se cultivă greu, se găseşte rar şi se găteşte uşor. Considerat delicatesă, sparanghelul revine după 50 de ani pe masa românilor. Bihoreanul Peter Dorner a înfiinţat la Palota, pe pământul asociaţiei agricole Frimont, prima cultură de sparanghel din România de după 1989. "Înainte, mai cultivau aşa ceva nemţii din Banat, dar după război şi-au lăsat casele şi au plecat <afară>", povesteşte bărbatul. Peter a hotărât să investească în sparanghel încurajat de succesul fermelor din Germania...

Adio, grâu!

Cultura cerealelor este o loterie proastă: dacă e an slab, recolta e mică; dacă e an bun, preţul grânelor scade. În ambele situaţii, câştigul ţăranului e minim. Peter Dorner, preşedintele asociaţiei Frimont din Palota, s-a zbătut ani de zile să îşi scoată consătenii din impas. În urmă cu doi ani, palotanii au pariat pe o cultură ciudată şi au reuşit! "În urmă cu câţiva ani, văzusem în Germania o fermă de sparanghel. Totul era mecanizat şi automatizat. L-am întrebat pe proprietar: <De unde atâta bunăstare?> <Ce vorbeşti, zice el, din sparanghel scoţi profit frumos!>", povesteşte bărbatul. Fermierul lui Peter nu a exagerat. În Germania, preţul unui kilogram de sparanghel variază între 3 şi 7 euro pe kilogram. "În primăvară, când apare prima dată pe piaţă, e mai scump. Apoi, cu fiecare zi ce trece, preţul scade treptat", spune Peter. Dar scoate întotdeauna un profit frumos...

Profit ca din canabis

Cu sparanghelul se câştigă, dar şi se cheltuie pe măsură. Din 2003 şi până acum, Peter a investit peste 35.000 de euro în plante aduse din Germania şi lucrări agricole pe cele patru hectare de cultură. "În primul an planta nu produce nimic, în al doilea e o recoltă slabă, abia din al treilea an poţi să spui că faci profit". O dată plantat, sparanghelul trăieşte şase ani, iar sparanghelul lui Peter a intrat în al treilea an, care se anunţă unul bun. Pe piaţa românească, preţul unui kilogram de sparanghel se ridică la 100.000-150.000 de lei. Peter spune că la o producţie de circa două tone la hectar, asta înseamnă un profit de minim 150 milioane lei pe hectar. "Banii ăştia îi câştigi în agricultură doar dacă plantezi canabis", glumeşte bărbatul.

Sparanghelia

Plantă cu tulpina dreaptă şi groasă ca prazul, cu gust asemănător conopidei, sparanghelul se foloseşte în mâncăruri şi salate rafinate şi este foarte apreciat de englezi, nemţi şi italieni, fiind una din delicatesele restaurantelor din lumea întreagă. "Italienii comandă cel mai des. Mai nou, au început şi românii. Le place mult sparanghelul cu paste, cu orez sau cu sosuri", spune Luca Graniato, bucătarul-şef al restaurantului cu specific italian Da Luca din Oradea.
Cu toate acestea, Peter este mirat de dezinteresul supermarketurilor. "Vindem în Lotus Market şi chiar şi în piaţă. Selgros ne-a preluat o singură ofertă, iar Metro nici nu a vrut să audă, de parcă vorbeam de OZN-uri", zice agricultorul. Din acest motiv, Peter şi-a căutat distribuitori în Ungaria. "Chiar dacă vând sparanghelul cu doi euro kilogramul, oricum ies cu profit mai bun decât dacă puneam grâu...".
Vremea agriculturii clasice a trecut. Vrând-nevrând, agricultorii români se vor îndrepta către producţii de nişă, pentru a supravieţui concurenţei de pe piaţa europeană. Peter a ales sparanghelul. Soluţia germană...

Afrodisiacul sănătos

Asparagus officinalis, adică sparanghelul sau "umbra iepurelui", cum i se mai zice, era cultivat de faraoni încă de acum 5.000 de ani. Datorită formei asemănătoare cu un falus, vechii egipteni erau convinşi că planta este un afrodisiac puternic, idee preluată şi de romani. Augustus, primul împărat roman, şi-a umplut grădinile cu sparanghel. Preţuit şi la curtea regelui francez Ludovic al XIV-lea, sparanghelul a ajuns în Germania şi Anglia, iar mai târziu a fost una din puţinele plante duse în America de coloniştii europeni. Bogat în vitaminele A şi B, dar şi în oligoelemente, fier, fosfor şi mangan, sparanghelul este un bun diuretic, ameliorează tulburările stomacale şi intestinale, iar în cazul diabetului, reglează glicemia. Este indicat persoanelor care suferă de constipaţie sau pietre la rinichi, pentru că acţionează ca un laxativ şi desfundă căile urinare. Planta poate fi folosită şi ca sedativ, în cazul nevrozelor sau al durerile reumatismale.

Muncă pe brânci

Preţul pipărat al sparanghelului derivă din condiţiile dificile de cultivare şi perioada scurtă de recoltare. În primul an, planta nu dă nici o recoltă. În toamnă, lujerii sunt tocaţi mărunţi şi împrăştiaţi pe câmp, iar rădăcinile sunt reacoperite cu pământ şi folie. "Dacă soarele pătrunde la sparanghel şi apare clorofila, se înverzeşte şi nu mai e la fel de gustos", spune Francisc Nilgers, unul dintre lucrătorii lui Peter. În primăvară, foliile sunt îndepărtate, iar planta, care abia a ieşit din pământ, este "împunsă", adică i se scoate vârful. Rădăcina rămâne în sol pentru viitoarea recoltă. "E mai grea decât orice altă muncă a câmpului, pentru că stai tot timpul aplecat, dar se şi dau bani buni pe el. Românii nu ştiu ce delicatesă pierd", zice Francisc.
Sparanghelul se recoltează doar o lună, de la mijlocul lui aprilie la mijlocul lui mai, când iese din pământ. După recoltare, foliile sunt îndepărtate şi planta este lăsată să crească liberă până în toamnă, când este din nou tăiată.