Oboseală, nervi, stres... Toate acestea par înzecite în perioada Sărbătorilor de iarnă.

La sfârşitul fiecărui an, mii de oameni fug de lume şi aşteaptă nerăbdători să treacă sărbătorile. Unii ajung într-un asemenea hal de deprimare încât îşi pun capăt zilelor. BIHOREANUL a căutat câteva explicaţii ale depresiei de sărbători.

Deşi pare o aserţiune banală, celebra zicală poate deveni un avertisment cât se poate de serios pentru cei ce suferă de pe urma venirii anotimpului alb. Medicii susţin că iarna, din cauza frigului şi a prelungirii nopţilor, mulţi oameni se simt lipsiţi de vlagă şi "amorţiţi". Ziua fiind mai scurtă, scade şi timpul alocat preocupărilor "active", de unde şi apatia generală resimţită de mulţi dintre noi.

Această stare de "hibernare" are şi o explicaţie medicală. "Are loc o scădere a temperaturii corporale, a metabolismului bazal, a presiunii sanguine, a frecvenţei cardiace şi a secreţiilor, alte modificări psiho-motorii şi fizice", explică dr. Mircea Lucaciu, medic primar în medicină sportivă şi acupunctură. Însă nu toată lumea suferă de "amorţeală". "Cei care au un program bine stabilit, pe care îl respectă cu stricteţe, nu simt această apatie. Sportivii, de pildă, pentru că ei sunt supuşi, tot timpul anului, unui program activ cu care organismul este deja obişnuit".

Starea de apatie se numără, însă, printre efectele minore ce se manifestă o dată cu venirea iernii. Sărbătorile sunt pentru mulţi sinonime cu depresia. Psihologii susţin că în această perioadă numărul celor care suferă de tulburări emoţionale creşte semnificativ. Şi nu e vorba de "tulburări" provocate de căutarea unor cadouri inedite sau de pregătirea cât mai originală a mesei de Crăciun. "Din punct de vedere psihologic, în această perioadă suntem mult mai permeabili sufleteşte şi, în general, căutăm moralitatea. Sperăm să o găsim atât în colectivitate, cât şi în noi înşine, iar dacă acest lucru nu se întâmplă, cresc riscurile unei capotări", zice psihologul Teodor Pugna. Iar de la depresie la sinucidere nu este decât un pas...

Statisticile relevă faptul că, în această perioadă, rata sinuciderilor este mai ridicată decât în restul anului. Persoanele cele mai vulnerabile la Psihoza Sărbătorilor sunt celibatarii, pensionarii, divorţaţii şi cei care, deşi au familii, se confruntă cu probleme financiare. Sociologul orădean Adrian Hatos are o explicaţie a fenomenului. "De sărbători, ritualurile sociale se întăresc. Se cumpără cadouri, felicitări şi fiecare caută să stea cu familia, prietenii şi rudele apropiate. Omul îşi exprimă adeziunea la comunitate". Însă, uneori, acesta nu se mai identifică cu lumea în care trăieşte, se simte izolat de restul comunităţii şi se culpabilizează din orice. "Este un fel de sindrom al Sărbătorilor, iar unii recurg la gesturi extreme", spune sociologul.

Cuprinşi de disperare, mulţi oameni se închid în sine şi renunţă să mai caute o cale de ieşire din impas. Capitulează în faţa greutăţilor care-i sufocă şi aleg să "evadeze" punându-şi capăt zilelor. Unii sunt salvaţi în ultima clipă. Alţii, din păcate, nu.

Conform unui raport al Ministerului Sănătăţii, 18% dintre români suferă de depresie, numărul acestora crescând permanent în ultimii zece ani. Astfel, cel mai rapid s-au îmbolnăvit persoanele între 35 şi 44 de ani (228 de cazuri la 100.000 de locuitori în 1994 şi 426 în 2002) şi adulţii între 45 şi 54 de ani, unde se înregistrau 375 de cazuri la 100.000 de locuitori în 1994, iar acum sunt de 3 ori mai multe. Înmulţirea cazurilor de depresie a dus, implicit, şi la creşterea ratei suicidului, mai ales în judeţele din centrul ţării. Dacă în 2000 erau 12 sinucideri la 100.000 de locuitori, în prezent între 18 şi 20 din 100.000 de oameni îşi pun capăt zilelor.

În literatura psihiatrică de specialitate se menţionează că tipul de tulburare cu aspect depresiv, manifestat doar în preajma sărbătorilor de iarnă, a fost descoperit de psihiatrii francezi cu puţin înainte de primul război mondial. Ei au denumit boala "nevroza de sărbători". Era întâlnită mai ales la fetele tinere, nemăritate. În preajma Crăciunului, ele sufereau de o puternică anxietate, gândindu-se că pot fi victime ale bărbaţilor cheflii.