de Raluca Avram

Să fii păstor la oi, nu e nimic ieşit din comun. Să ai însă sub 16 ani, să fii oprit de la şcoală, să ţi se dea o turmă întreagă de păzit, iar banii care ţi se cuvin să-i ia alţii, se cheamă "exploatare, prin muncă, a minorului"!

Are doar 15 ani, dar e isteţ  şi nu se dă înapoi de la nimic. În ochii lui mari şi albaştri s-a înecat tristeţea. Ar vrea la şcoală. Dar părinţii nu-l lasă. "Îs mulţi acasă şi tre' să muncesc şi io, doară trabă şi-l ajut pă măştihoi cu lucrul". De la 12 ani l-au trimis la lucru, să aducă bani în casă. Era prea mic să se opună...

Lacrimi pe carte

Cornel a crescut la casa de copii din Beiuş. Era al treilea plod într-o familie săracă din satul Saca, al comunei Budureasa. Oricât ar părea de ciudat, acum tânjeşte după orfelinat. Acolo mergea la şcoală, primea mâncare bună şi haine curate. "Eram în clasa a patra, o venit mama după mine şi mi-o zâs că, dacă nu mă duc amu', nu mai am ce căuta acasă. Da' io n-am ştiut atunci că nu m-or mai lăsa la şcoală. Când o auzit, învăţătoarea mea s-o dus acasă la ai mei şi le-o zâs să mă lase, da' tăt dejaba. Mi-o zâs mama să lăs şcoala, că nu tătă lumea se face inginer".

Închiriat la cioban

Cornel a stat vreun an la vaci, până când tatăl vitreg, Ardelean Kovacs, măştihoiu', cum îi zice băiatul, i-a găsit de lucru, la un cioban. Cât e ziua de lungă aleargă după oi şi capre peste munţi. "Mi-o părut bine, că, no, am crezut că mai fac şi io un ban. N-am ştiut io atunci câte se întâmplă prin lume". S-a bucurat degeaba. De trei ani, de când umblă cu oile, a fost dat de tatăl său vitreg pe la trei ciobani, dar nu a văzut un sfanţ. "Banii îi ia măştihoiu' meu. Mi-o zâs să nu mă fac stăpân pă bani, că vine el şi-apoi a fi rău".
De pe urma muncii copilului, tatăl vitreg încasează două milioane şapte sute pe lună. Cornel, în schimb, mănâncă clisă şi cu pită, că doar asta-i mâncarea ciobanului... "Astă vară, dă multe ori îmi punea în straiţă pâine stricată", spune băiatul. Muncitorii forestieri şi-au făcut milă de el şi îi mai dau, din când în când, pâine bună şi salam.

Mamă? Tată?

Viorica Kovacs e mama lui Cornel. Mamă e un fel de-a spune, fiindcă femeia nu-şi mai aminteşte nici ziua în care i s-a născut băiatul pe care nu l-a văzut toată vara. "Acuma, în noiembrie sau octombrie, îi ziua lui". Măştihoiu' se bagă în vorbă: "Era vagabond. Fugea de la şcoală şi avea numa' note mici! La muncă cu el! Io am aice atâta lucru şi n-are cine m-ajuta!". Muierea lui dă să zică ceva. "Taci, tu!", i-o retează brutal bărbatul. "Nu-mi comandă mie nime'. Nu-l mai dau la şcoală. Poa' şi vină tăt statu' cu ministru' cu tăt, că nu-l dau. Nu mai vreu io. O fost o dată".
Ameninţând că "tăt aflu io cine v-o trimis", tatăl vitreg se jură că nu-l va mai lăsa pe Cornel să înveţe. De banii copilului nici nu vrea să audă. Abia când i se spune că e ilegal ceea ce face, bărbatul se mai înmoaie. O-ntoarce. Cică îi ţine pentru copil, să-i ia o geacă, nişte pantofi. Chiar promite că săptămâna viitoare, când o veni acasă, o să-l întrebe dacă vrea la şcoală. Dar nici el nu crede ce spune.
Undeva în inima munţilor, un puşti de 15 ani scrijeleşte cuvinte pe scoarţa copacilor ca să nu uite alfabetul. Cornel visează să înveţe. Coboară prudent povârnişul pietros, petrecând cu privirea o maşină ce se pierde printre văi. Când va creşte se va face şofer. Pe maşina lui. Acum însă, trebuie să se grăbească la oi...

O mână de ajutor

La solicitarea copilului, reporterii BIHOREANULUI au sesizat conducerea Direcţiei Judeţene pentru Protecţia Copilului (DJPC) Bihor şi au condus asistenţii sociali la stâna de oi unde acesta lucrează. În prezenţa funcţionarilor, Cornel a scris, cu mâna lui, o cerere prin care solicită să fie reprimit la şcoală. Impresionaţi, reprezentanţii DJPC au promis că vor face tot posibilul să-l ajute, luând în calcul varianta plasării lui la o şcoală şi un internat din Oradea.
În zilele următoare, asistenţii sociali se vor deplasa din nou la faţa locului, împreună cu un psiholog, pentru a determina coeficientul de inteligenţă al băiatului, necesar reintegrării în sistemul şcolar, şi vor contacta părinţii pentru a-i determina să lase copilul la şcoală. "În cazul de faţă, nu tatăl, ci mai degrabă mama poate fi pedepsită, pentru că nu e tatăl lui natural, deci nu are nici un drept asupra lui", a declarat Ioan Groza, directorul DJPC.

"Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării economice şi de a nu fi constrâns la vreo muncă ce comportă vreun risc potenţial sau care e susceptibilă să îi compromită educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale"
(Legea 18/1990 pentru ratificarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului)

"Părintele sau tutorele legal instituit este obligat să ia măsuri pentru asigurarea frecvenţei şcolare a elevului în învăţământul obligatoriu. Nerespectarea acestei prevederi din culpa părintelui sau tutorelui legal instituit constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă"
(Legea învăţământului)

Copiii "protejaţi"

Un raport realizat la începutul acestui an sub egida Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei arată că, în România, în jur de 900.000 de copii muncesc pentru o bucată de pâine. Unul dintr-o sută din aceşti copii cerşeşte sau se prostituează, doi din trei lucrează la câmp sau în gospodarii ţărăneşti şi mai bine de un sfert de milion lucrează frecvent, pentru o leafă de nimic, de multe ori în condiţii inumane. Numărul celor care cerşesc, fură, devin victime ale traficului de minori sau practică prostituţia şi traficul de stupefiante ajunge până 70.000. Dintre aceştia, circa 2.000 trăiesc prin canalele şi gările din marile oraşe, mai ales prin Bucureşti. Din cei 5 milioane de copii ai României, circa 2,2% sunt în evidenţa Serviciilor Publice Specializate în Protecţia Copilului.