Paiete strălucitoare, costume din pene exotice, blăniţe diafane, dansatori graţioşi şi tinere cu trupul de sirenă jumătate dezvelit. Seducător şi misterios, cabaretul a rămas acelaşi. Într-o lume schimbătoare se pare, însă, că nu-i de ajuns...

Noapte de noapte, la hotel Continental Oradea, evoluează una dintre puţinele trupe de cabaret din România. "Majoritatea cabaretelor s-au închis. Au mai rămas cam patru în toată ţara. E mai profitabil să pui câteva fete să se dezbrace la bară decât să ţii o trupă de dansatori să facă un spectacol adevărat", zice Ştefan Varga, coordonatorul trupei.

A pariat pe cabaret şi a avut dreptate. "Prin '92, când am pregătit primul spectacol, nu-mi dădea nimeni şanse. <Ce-i aia cabaret?>. <Îţi pierzi vremea!> Nu m-am lăsat însă, şi la primul spectacol, când am văzut sala plină, nu-mi venea să cred ochilor", povesteşte Ştefan Varga, coordonatorul trupei de cabaret a hotelului Dacia Continental. DJ de o viaţă, bărbatul de 50 de ani a văzut multe la viaţa lui şi ştie ce înseamnă "divertismentul". Înalt şi grizonat, Pişti, cum îi spun prietenii, a muncit pe brânci să ţină trupa reunită. "O vreme m-am ocupat eu de tot. În '96 nu am mai rezistat şi trupa a fost preluată de hotel. Cheltuielile erau prea mari". La concurenţă cu facilele numere de striptease din night-cluburi, cabaretul a început să piardă din public...

Ca să poată străluci, o trupă de cabaret costă. "Costumele sunt o avere. În '92, când un salariu era 30.000 lei, am dat un milion pe şase costume ţigăneşti, originale, şi le foloseam la un singur dans pe spectacol", povesteşte Pişti. Astăzi, cheltuielile nu sunt cu nimic mai mici. Fiecare dans cere costume noi, elegante, lucrate la comandă de maeştri croitori. Adică scumpe. "Nu poţi să mergi cu aceleaşi dansuri luni de zile pentru că publicul se plictiseşte, iar când schimbi numărul îţi trebuie alte costume".

Cel mai des se schimbă însă... trupa. Un gimnast a ajuns instructor de sport în Grecia, doi acrobaţi sunt la Londra, o pereche de dansatori e în Dubai şi aşa mai departe. Singura care a rămas de la început este Anamaria Kiss, coregrafa trupei. Poreclită Puşa pentru statura ei mignonă şi suplă, femeia nu-şi trădează cei 37 de ani. Dansul o menţine tânără. "Repetăm zilnic cel puţin trei ore, iar noaptea avem spectacol. Este însă cea mai vie şi antrenantă meserie", spune Puşa. Dar e şi cea mai nestatornică. "Oradea nu are o şcoală de dans, aşa că greu poţi găsi fete. Când vin, munceşti cu ele câteva luni, iar când începe să meargă treaba îşi găsesc de lucru <afară> şi pleacă. Deseori, într-un an se schimbă toată trupa şi trebuie să o iei de la capăt".

Astăzi trupa de cabaret a hotelului Continental numără şase fete şi doi băieţi. Deşi dansatorii s-au schimbat pe rând, calitatea spectacolului a rămas nealterată. "Cel mai greu se învaţă atitudinea", zice Puşa. "Aici nu e ca pe scena teatrului. Eşti nas în nas cu spectatorul şi trebuie să fii naturală, plăcută. Chiar dacă poate ai plâns în cabină, când începe spectacolul eşti zâmbitoare. Oamenii nu vin să vadă feţe posomorâte, ci să se distreze".

Publicul vrea costume elegante, tinere suple cu picioare interminabile, dansuri pline de graţie şi erotism. Într-o lume tot mai stresată, o oră de relaxare. Aşa cum numai cabaretul ştie. În chip strălucitor şi sexy...

Absolventă a Şcolii Populare de Artă, secţia balet, orădeanca Anamaria Kiss a lucrat cinci ani pentru Teatrul de estradă din Deva. "Pe vremea lui Ceauşescu era concurenţă foarte mare, aşa că a fost o mândrie să mă primească, dar în '92, când a apărut şansa să mă întorc în Oradea, n-am stat pe gânduri. Întotdeauna mi-am dorit să am o trupă de cabaret". Puşa pregăteşte singură fiecare număr, după care îl repetă cu dansatorii. "Fac dans de la patru ani, dar în meseria asta înveţi toată viaţa. Dacă vrei să ai succes trebuie să vii tot timpul cu coregrafii noi".

Pentru sărbătorile de iarnă trupa de cabaret a pregătit un spectacol nou, care cuprinde de la can-can şi dans modern la charleston şi dansuri spaniole. Solista Anca Căuş întregeşte spectacolul cu hiturile unor artişti celebri, dând dansatorilor răgaz să respire şi să schimbe costumele pentru următorul număr.

Cabaretul nu este o afacere în sine. Cheltuielile cu întreţinerea unei trupe depăşesc 60 de milioane lunar, bani care nu se regăsesc în venituri. Conducerea hotelului Continental a investit însă în cabaret şi nu vrea să renunţe la el. "Ţinem la prestigiul nostru. Unitatea este deschisă non-stop şi vrem să oferim turiştilor cazaţi la noi posibilităţi de distracţie şi după ora 11 seara", explică managerul Andrei Pop (foto). Pentru a menţine prospeţimea spectacolului, programul de cabaret este înlocuit periodic. "Tot la două luni, când se schimbă programul, facem alte costume. Ne costă, dar merită, pentru că putem oferi clienţilor un spectacol de calitate".