de Dan Simai

Fiecare pas calcă în "nicăieri" pentru că aici nu a pătruns niciodată om să poată da nume locurilor. Blocuri imense de piatră sugrumă cărarea fragilă ce şerpuieşte prin beznă. Miroase a noapte şi a frig. Lacrimi infime de apă dau aerului consistenţă de mătase jucând lumina ireal, ca-n vis. E altă viaţă şi e altă lume. Fără foame sau somn.

"Dormeam după ceas pentru că acolo nu există noapte. A fost când am stat treji şi 26 de ore", povesteşte orădeanca Ecaterina Zamfor, membru al echipei de speologi care a doborât recordul naţional la coborâre în peşteră.

Fără frică!

Înaltă de-o şchioapă, Ecaterina Zamfor e un munte de curaj într-o mână de om. La 24 de ani, studenta la "geografie-turism" se poate lăuda că a făcut, pe rând, paraşutism, planorism şi karate. Acum e membru al Corpului Român Salvaspeo şi speolog explorator. "Am zis că e păcat să ratezi astfel de ocazii", povesteşte tânăra cu trup de copil. Fata zice că paraşutismul este fascinant până te... obişnuieşti. "Primul salt a fost super pentru că nu ştiam la ce să mă aştept. Al doilea a fost naşpa pentru că deja ştiam". La al 18-lea a renunţat. "Vroiam să încerc altceva". După încercări repetate, în urmă cu patru ani a ales speologia. Aşa a ajuns să facă parte din echipa care a doborât recordul naţional la coborâre în peşteră, ajungând la cota -642 metri. Acolo unde nimeni n-a mai fost înainte...

Acasă la Hades

Desfăşurată la începutul lui noiembrie, expediţia spre capătul avenului V5 din poiana Vărăşoaia de pe platoul Padiş a durat trei zile. Cati, cum îi spun prietenii, a coborât în hău pentru explorarea şi cartarea avenului alături de speologii Ovidiu Pop, Călin Pop, Teodora Mărcuţ, Zih Jozsef şi Katalin Perenyi. "A fost o experienţă dură, dar plăcută", zice tânăra. Drumul spre inima pământului şerpuieşte prin borte înguste de şoarece, continuă prin galerii cu apă până la genunchi, coboară cu cascade repezi şi reci printre pereţi sfârâmicioşi. Sub vraja locurilor, în cele trei zile de "peştereală", Cati abia s-a atins de mâncare. Conservele şi le-a lăsat acolo pentru următoarea tură. "Sub pământ ritmul de viaţă se schimbă. Uiţi de foame, de oboseală, de tot, numai să vezi mai mult, să cartezi mai mult. Nici nu simţi cum trece timpul. Pauzele sunt singurele momente în care simţi oboseala. Îţi aminteşti că eşti frânt, ud, ţi-e puţin foame şi te încearcă un fel de melancolie inexplicabilă"...

După lumină

Echipa de speologi a coborât sub pământ urmărind un mit. "Se spune că apele subterane care străbat peşterile din zonă comunică între ele şi ies din pământ în izbucul de la Boga. Acest lucru ar însemna că e vorba de o singură peşteră mai complexă şi mai lungă decât Peştera Vântului, în prezent cea mai mare din ţară", spune Cati. Deocamdată, drumul exploratorilor se opreşte la -642 de metri, unde galeria principală se înfundă într-un sifon, ca o fântână plină cu apă.
Nimeni nu a cercetat însă zecile de galerii secundare întâlnite în drum. Una din ele s-ar putea să continue mult mai jos. Cati vrea să o găsească. Pentru că la capătul hăului s-ar putea să aştepte lumina zilei. Şi o nouă lume s-ar dezvălui ochilor...

"Mafia e nimic pe lângă noi. Avem încredere neclintită unul în altul, bazată pe prietenii şi relaţii de familie. Dacă unul dintre noi rămâne prins într-o peşteră şi tu eşti acasă, nu stai să te gândeşti <mâine am facultate> sau <trebuie să merg la slujbă>, îţi iei sculele şi pleci!"

Ecaterina Zamfor

"Mafia e nimic pe lângă noi. Avem încredere neclintită unul în altul, bazată pe prietenii şi relaţii de familie. Dacă unul dintre noi rămâne prins într-o peşteră şi tu eşti acasă, nu stai să te gândeşti <mâine am facultate> sau <trebuie să merg la slujbă>, îţi iei sculele şi pleci!"

Ecaterina Zamfor

V de la Vărăşoaia

Complexul Vărăşoaia cuprinde peste circa 25 de caverne numerotate cu iniţiala V. Avenul V5 sau "Faţa Muncelului" a fost descoperit în 1986 de Paul Damm, membru al clubului speologic "Z". "Plimbându-mă pe deal am văzut pe cealaltă culme un brad putrezit care ieşea din pământ într-un unghi ciudat. Când am cercetat zona, am văzut că ascundea un aven", povesteşte Paul. Speologii au săpat ani de zile ca să lărgească intrarea. Chiar şi acum este dificil de pătruns. "E ca şi cum ai intra într-o imensă catedrală pe horn. Un horn strâmb în zig-zaguri, numai ca să te încurce", zice Paul. "Speologia îţi dă în momentul de faţă ultima şansă de a mai face descoperiri pe un loc geografic, ocazia unică de a călca acolo unde n-a mai fost nimeni. Ar trebui să fii hăbăuc să nu încerci", crede speologul.

Gigantica

V5 adăposteşte locuri de o frumuseţe sălbatică. Botezată după fostul redactor şef al revistei Speotelex, Paul Matosi, unul din iniţiatorii explorărilor în zona Vărăşoaia, sala mare a peşterei are o lungime de 415 metri şi un volum de peste 1,2 milioane metri cubi. Cam cât patru stadioane cu tribune cu tot! "E o sală imensă, cu prăbuşiri de bolovani mari cât casa şi o cupolă înaltă, neagră, pătată cu alb de la depunerile de aragonit şi gips", zice Ecaterina Zamfor. Puţine locuri de la lumina zilei pot rivaliza în frumuseţe catedrala de calcar din fundul pământului...