Îndârjire, agresivitate, violenţă, pumni şi picioare, la cap, la coaste, la genunchi, cât încape. Toate în direct şi la oră de maximă audienţă.
Nu e vorba de o nouă mineriadă, ci de un sport care a cucerit, prin posturile de televiziune, întreaga ţară: bătaia la rupere. Puţini sportivi bihoreni s-au încumetat să urce în ring în asemenea condiţii. BIHOREANUL vă prezintă chinurile, riscurile şi satisfacţiile unui luptător de K1.

Cu nasul rupt

Respiră greu pe nas şi din când în când îl verifică cu mâna. "E amorţit şi nu-l prea simt", zice Alin Tătar. Orădeanul s-a accidentat în urmă cu trei săptămâni într-un meci din cadrul galei "Regele ringului". Doctorii l-au operat de două ori ca să îi "centreze" nasul. "Prima dată mi-au băgat o tijă în nas şi l-au smucit să-l aducă pe mijloc. Când să mă ridic zice asistenta către mine <Stai că încă nu l-am reglat...>", râde Alin. Practicant de Wu Shu la clubul Gold Dragon Oradea, tânărul a avut ghinionul să primească o lovitură "ştearsă" peste nas încă din primele secunde din meci. Antrenorul i-a interzis să continue lupta. "A fost curat ghinion. Aveam vârful nasului lipit de obrazul drept, dar nu simţeam nimic. Eu m-aş fi bătut", zice tânărul. Acum vrea cu disperare să demonstreze ce poate. "Am cerut imediat revanşa şi olandezul a acceptat. Asta nu poate rămâne aşa. Dacă mă bate, mă bate, şi-am lămurit-o, dar eu cred că a fost prost noroc. A dat la disperare fiindcă îi era frică".

"Fugi, că te rupe!"

Alin e în refacere, dar colegul său, Dacian Bungău, se antrenează pe brânci. Tânărul e furios că a pierdut un meci "la puncte" în cadrul galei "Kung Fu Extrem". "Nu ştiu ce s-a întâmplat. Sala urla: <Bă, fugi, că te rupe!>, <Nu-l nenoroci!>, <Nu-l omorî!>... Reflectoarele băteau pe mine... Totul era nou... Am avut emoţii şi n-am dat drumul la braţe. Chestia asta trebuie să-mi treacă", spune sportivul cu ciudă. Dacian se antrenează de ani de zile şi vrea experienţă de luptă. "Ştiu unde am greşit şi ştiu ce-i de făcut...".
Sportivul se antrenează cot la cot cu colegul său Mucsi Istvan care vrea să se bată în toamnă la categoria 70 kilograme. Pentru Istvan va fi debutul în sistemul de luptă K1: "Până la meci trebuie să scap de tot ce ar putea însemna trac. E altcumva decât în campionatele naţionale. Te văd în direct, la televizor, toţi prietenii, toţi vecinii...".

Care pe care

La 22 de ani, salontanul Andrei Buz se poate considera deja un luptător experimentat. A participat la trei gale "Provocarea campionilor" şi "Kung Fu Extrem". A câştigat, dar a şi pierdut. Săptămâna viitoare are meci la "Kung Fu Extrem" şi abia aşteaptă să pună mănuşile. "Până la 18 ani nu m-a lăsat nimeni să mă bat pentru că port ochelari. Acum mă bat în ce gală vreau", spune Andrei. Tânărul s-a specializat în stilul kempo şi acum e în stare să se ia de piept cu sportivi mult mai masivi decât el. "Majoritatea luptătorilor sunt mai înalţi ca mine, dar îmi place. Ăia mari nu fac pas înapoi, poţi da în ei şi până la urmă îi pui. Ăia mici sunt mai răi că sar ca ţânţarii şi trebuie să umbli prin ring în loc să te baţi."Boxul e o artă, iar K1 este <un pic> de rupere de oase. E mai spectaculos şi de aceea are şi mai mult succes. Aici n-o să se ducă niciodată meciuri de 12 reprize, pentru că e imposibil să rezişti atâta în ring. Unul din doi tot cade...
Pentru cei din faţa televizorului, un meci de K1 înseamnă o bere, confortul fotoliului, sânge, violenţă extremă, KO-uri năucitoare. Ca într-un film de acţiune. Dincolo de corzile ringului însă filmul "se rupe". Pumnii zguduie creieri, picioarele troznesc, oasele se rup, sângele ţâşneşte "pe bune". E care pe care!

Cei mai buni

Organizate după modelul K1, galele "Local Kombat", "Regele Ringului" sau "Kung Fu Extrem" îi reunesc pe cei mai buni luptători din ţară. "Pentru a putea urca în ring trebuie să ai cel puţin un titlu de campion naţional la unul dintre stilurile full-contact. Organizatorii galei vor să fie siguri că vor da pe televizor un meci echilibrat, spectaculos şi că sportivii se ştiu proteja în timpul meciului", spune Romeo Gozner, antrenorul clubului Gold Dragon din Oradea.
Înainte de meci luptătorii semnează o declaraţie prin care îşi asumă răspunderea în caz de accidentare. În funcţie de valoare, un luptător învins primeşte 200-300 euro, cât să-i ajungă pentru doctori, iar premiul învingătorului poate urca undeva şi la 500 de euro. Cel mai bine plătit luptător K1 din România este Cătălin Smărăndescu, bodyguardul lui Gigi Becali, care, pentru o victorie, a fost recompensat de patronul său cu bani şi cadouri de peste 10.000 euro. Prima de meci a sportivului nu scade niciodată sub 3.000 de euro, bani pe care îi primeşte de la Becali.

Regulament de caft

Regulamentul luptelor full-contact e simplu. Federaţia Internaţională de K1 a hotărât că sunt permise toate loviturile cu pumnul, piciorul şi genunchiul şi sunt interzise loviturile cu capul, loviturile la organele genitale, tehnicile de lupte sau judo, aruncarea adversarului în afara suprafeţei de luptă, muşcăturile, lovirea adversarului căzut sau înjurăturile adresate adversarului.
Sportivii poartă mănuşi a căror dimensiuni sunt stabilite în funcţie de categoria de greutate, o "cochilie" pentru protecţia organelor genitale şi o proteză pentru dinţi. Meciurile ţin între 3 şi 5 reprize a câte 3 minute fiecare. În cadrul turneelor, nici un luptător nu are voie să lupte mai mult de 15 reprize pe zi. Sportivul este punctat ori de câte ori şi-a trimis adversarul la podea sau lovitura a fost clară şi primeşte bonus pentru agresivitate. Luptătorul care adună cele mai multe puncte, care îşi trimite adversarul la podea pentru mai mult de 10 secunde, ori cel care îşi loveşte oponentul astfel încât arbitrii sau medici concluzionează că acesta nu mai poate continua lupta este declarat învingător.